Mă tot mir / Un miracol extraordinar

Petru Daea, primul ţăran al ţării, adică ministrul Agriculturii, nu încetează să ne uimească. După ce ne-a anunţat că oaia e o statuie vie şi că ciobanul este o fărâmă de divinitate ce trebuie păstrat cu atâta grijă încât nici o lacrimă de rouă să nu-l atingă, Petrică ne-a anunţat solemn că vaca e un miracol extraordinar, care transformă furajul în lapte.
N-ai cum să-i explici lui Daea că miracolul este un fenomen extraordinar prin definiţie, ca urmare nu-i tocmai corect să zici „miracol extraordinar”, pentru că Petrişor ăsta n-are nici o treabă cu logica şi doar tangenţial are treabă cu limba română. Iată o pildă din gândirea lui Daea care confirmă ce-am scris mai sus: „Aş vrea să fiu aşa cum sunt, dar nu pot în acest moment.” Mai metafizică treabă decât această rostire adâncă a lui Petru io nu pot crede că poate să egziste. Să vrei să fii cum eşti, da’ să nu poţi fi cum eşti în momentul ăla, adică să fii altfel decât eşti de fapt, cu toate că îţi doreşti să fii aşa cum eşti şi să nu poţi treaba asta, e lucru dracului. Ca să nu mai vorbim de suferinţa provocată de această dorinţă, de zbuciumul interior şi exterior care se vede pe faţa boţită a lui Daea, de frământările la care-i supus Petrea din cauză de idealul pe care şi
l-a fixat şi care-i, absolut tragic destin, de neatins.
Acelaşi Petru Daea, de data aceasta puţin mai uman, mai obişnuit, mai ordinar, ieşind din sfera extraordinară, neobişnuită, miraculoasă a gândirii sale ne-a mai spus că „Pe agricultori îi trezeşte munca şi îi culcă oboseala”, in­firmând bag samă legendele rurale po­trivit cărora pe ţărani îi trezeşte cocoşul, spre exemplu,  ceasul deşteptător, spre alt exemplu, vecinu’ care taie lemne cu drujba, pruncii care răcnesc, cânele care latră ori soacrele care emit semnale sonore pulsatorii, oscilând între prunci şi câni.
O ultimă zicere a lui Daea e suficientă ca să ne edificăm de întunericul în care se zbate suferinda şi plăpânda lui minte: „Îmi pare rău că noaptea nu e zi.” Nu e, recunoaştem, da’ poate că o să fie cândva, Petrea nu trebe să-şi piardă nădej­dea, că-i plină lumea de miracole extraordinare. Că de aia s-a dus Daea în Ialomiţa, în localitatea Orezu, la Ziua porumbului şi se pregăteşte să se ducă în Pătlăgele la Ziua lebeniţei. Apropos, pe un lac sărat din Ialomiţa au fost văzute şase păsări Phoenicopterus ro­seus, adică flamingo, care-s tot un fel de miracol extraordinar, numa’ că roz, şi nu fac măsline ca oaia lu’ Daea.