Editorial

Se spune ca: „In politica, adevarul trebuie sa astepte momentul in care cineva va avea nevoie de el”. Insa, realitatea ne arata ca e exact pe dos: adevarul trebuie sa astepte momentul in care acel Cineva nu mai are nevoie de el. Razboiul mediatic inceput in pandemie si continuat in razboi are si accente comice.

Cea mai mare bucurie sfanta a ultimelor zile a venit dinspre Parlamentul Romaniei! S-a votat in Camera Deputatilor (decizionala in materie!) legea prin care s-a stabilit ca Vasile Lucaciu devine „Erou al Natiu­nii Romane”.

Unul dintre paradoxurile vremurilor actuale este cresterea numarului oamenilor prosti in dauna celor inteligenti. Dezbaterea despre ceea ce inseamna un om inte­li­­gent este vasta, atat din pers­pectiva omului comun, cat si din cea stiintifica sau filosofica.

Cel mai mare eveniment al celei de a treia saptamani din Postul Mare este praznuirea cinstitei si de viata facatoarei Cruci. „Mare este taina Crucii si cine a cunoscut-o, zice Sf. Maxim Marturisitorul, a inteles adancul Scrip­turilor si stiinta tuturor celor vazute si cugetate”.

(a cincea parte)

Nu de la tine. Crestinul adevarat da din el.

Razboiul din Ucraina a intrat in faza decisiva, dupa cum spun specialistii. Dar pe televiziunile nationale emisiunile dedicate razboiului au devenit obositoare.

Libertatea adevarata inseamna printre altele dreptul absolut de a crede si, deopotriva, de a te indoi. De oricine si orice.

Intelepciunea este una dintre cele mai importante forme de productie spirituala, iar „perlele” adunate in decursul timpului constituie adevarate ele­mente de tezaur. Unul dintre cei mai mari culegatori de astfel de „mostre” de sclipire omeneasca a fost profesorul iesean Theofil Simenschy (27 ianuarie 1892 – 15 decembrie 1968).

Catrenele din 1931, „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai”, este si o fronda intre gene­ratii. Intre Iorga si Pastorel e o diferenta de varsta de o gene­ratie.

„Faclie a Ortodoxiei, temelie a Bisericii, invatat, exemplu printre calugari, aliat nebiruit al teologilor, o, Grigorie, taumaturgule, mandrie a Tesalonicului, vestitor al iertarii, fie ca ruga ta pentru mantuirea sufletelor noastre sa nu se opreasca in veci”.