Fereastra închisorii. Dă din tine

Nu de la tine.
Creștinul adevărat dă din el.
Jertfa milosteniei adevărate înalță sufletul către Dumnezeu.
Ce rugăciune poate fi mai cerească decât să spui: Doamne ia din sănătatea mea şi dă-o celui aflat în grea suferință.
Sau: ia din bucuria mea şi mângâie-l pe cel aflat în adâncă tris­tețe.
Ori: rupe din toate binecuvântările mele şi împarte-le celor deznă­dăjduiți.
Astfel de rugăciuni sunt mereu ascultate.
Fiindcă adeveresc că cel care le face este atins de Duhul Sfânt.
Şi îl urmează pe Hristos.
Puțini oameni au puterea asta interioară de a se împărtăși în milostenie dincolo de limitele propriei ființe.

Dacă renunți doar la surplusul tău de bunăstare ești pe prima treaptă a scării binelui.
Iar în cazul în care dăruiești şi ultima fărâmă a ei ești deja în cer.
Un simplu Doamne ajută nu e suficient.
Decât atunci când nu ai ce face mai mult.
Dumnezeu ne cere să înfăptuim personal binele şi legea Lui.
Nu să ne ascundem, nu să delegăm altcuiva această misiune.
Măsura în care o facem va fi măsura cu care vom fi judecați.
La răspântia celor două drumuri eterne.