Fenomenul WOKE și economia

(a cincea parte)

Întrebare: Sunt și alte apropieri pe subiect?
Răspuns: „Cancel culture” și în general măsurile de susținere a minorităților ra­siale, etnice sau sexuale nu ajută de fapt. Asta se vede în realitate și în foarte multe studii, care arată că măsurile acestea de ajutorare pe baza ideii de acțiune afirmativă sau de „discriminare pozitivă” în ideea că America ar fi o țară structural rasistă au efectul opus celui dorit. Acest fenomen de cenzură nu se rezumă doar la stânga, și dreapta face acest lucru. Și dreapta a ajuns de exemplu, de curând, să interzică, în anumite zone din America, „Maus”, o carte de fapt minunată a caricaturistului american Art Spiegelman despre Holocaust, pe motiv c-ar fi fost licențioasă sau prea dură pentru copii. Asta este o „cancel culture” de la dreapta.
Î.: Care sunt efectele fenomenului de la stânga?
R.: Există însă „cancel culture” de la stânga mult, mult mai intensă, o cultură a anulării care ne fură „Coliba unchiului Tom”, „Să ucizi o pasăre cântătoare”, capodopera lui Mark Twain „Huckleberry Finn”, basme ca „Albă-ca-Zăpada”, „Pisicile aristocrate”.
Î.: Să amintim disputa pe tema unui film celebru: „Pe aripile vântului”?!
R.: „Pe aripile vântului”: e clar că acolo există o romantizare a relației dintre Mammy, care o crește pe Scarlett, și sunt prezentați sclavii negri ca și cum pentru ei asta este o plăcere și chiar o onoare. Din punctul de vedere al persoanelor de culoare, această romantizare este foarte nepotrivită și varianta la care s-a ajuns acum - de a reda în continuare filmul, însoțit însă de un preambul și de un filmuleț sau două în care se explică contextul istoric - este una bună. Este relevant că există anumite sensibilități ale unor grupuri sociale, iar dacă acele grupuri sociale spun că ceva nu e în regulă cu difuzarea unui asemenea film pe o rețea populară se pare că trebuie să fie ascultați și să aibă sensibilitate pentru ce consideră ei.
Î.: Problema apare și în alte filme cu mai mică notorietate?!
R.: Cinematografia este chiar un subiect caracteristic pentru „cancel culture”,
fiindcă avem de vorbit aici despre basm, despre copii, despre educație. Sunt lucruri mult mai grave decât faptul că un grup „woke” - și nu afroamericanii în genere s-au revoltat în legătură cu „Albă-ca-Zăpada” sau „Gone With the Wind”, ci anumite grupări minuscule, minoritare, dar cu o influență culturală enormă - care a cerut anularea acestor filme sau adăugarea unor filme de lămurire când s-a văzut că acest lucru nu se poate fiindcă sunt prea importante.
Î.: Acest fenomen nu este o cenzură?
R.: Cenzura distruge arta și nu numai arta, distruge și gândirea și educația copiilor care au nevoie imperioasă de basme, inclusiv de basmele incorecte politic sau dure cum sunt de exemplu „Hansel și Gretel” sau „Capra cu trei iezi”.