Dialoguri virtuale / Viitorul pe care îl trăim (a opta parte)

Întrebare: Lupta Kremlinului cu Occidentul pentru a-i combate influența nu doar în Ucraina ci în întreg spațiul pe care îl consideră a fi „sfera de interes” a imperiului rus nu este dusă doar în plan militar, ci și în plan economic – în speță folosind exporturile de energie, agricole sau de alte tipuri de materii prime ca armă, aspect care a putut fi sesizat imediat după ce Vladimir Putin a susținut acel discurs provocator la München, la Conferința de Securitate, în 2007.

Răspuns: Abia din februarie 2022, însă, Europa a înțeles cât de mare este pericolul dependenței de regimurile autoritare, dictatoriale și agresive, pentru că doar odată cu invazia militară pe scară largă ordonată de Vladimir Putin în Ucraina a devenit extrem de vizibilă pe toate palierele sociale occidentale, cât de periculoasă și nocivă este dependența democrațiilor liberale de resursele controlate de regimurile politice ostile și coalizate împotriva Occidentului.

Î.: Luate separat, puteri autoritare precum Federația Rusă, China sau Iranul nu se dovedesc suficient de performante economic sau/și militar pentru a confrunta Occidentul, dar această situație este pe cale să se schimbe. Așa cum o arată primele 26 de luni de război pe scară largă dintre Federația Rusă și Ucraina, performanța armatei ruse pe front este mai degrabă modestă, motiv pentru care, în încercarea de a atinge obiectivele fixate de Kremlin, viața soldaților săi pur și simplu nu contează.

R.: Feng Yujun, profesor la Universitatea din Beijing, analizează pentru The Economist performanța Federației Ruse în confruntarea sa cu Ucraina și insistă tocmai pe această idee: din cel puțin patru motive, înfrângerea Rusiei în Ucraina este inevitabilă – „În timp, aceasta va fi forțată să se retragă din toate teritoriile ucrainene ocupate temporar, inclusiv din Crimeea. Potențialul său nuclear nu este o garanție a succesului”.

Î.: Cele patru motive ar fi sprijinul larg pe care Occidentul îl acordă Ucrainei, coeziunea extraordinară a societății ucrainene și managementul informației, precar în cazul Kremlinului; al patrulea motiv – în formularea lui Feng Yujun – este:

„… natura războiului modern, o luptă bazată pe o combinație de putere industrială și sisteme de comandă, control, comunicații și informații. Unul dintre motivele pentru care Rusia se luptă în acest război este că nu și-a revenit încă după dezindustrializarea dramatică pe care a cunoscut-o după prăbușirea Uniunii Sovietice”.

R.: Gândind în termeni de „război – antirăzboi” și încercând să lărgim cadrul pentru a avea perspectiva necesară asupra confruntării Occidentului cu puterile autoritare care au supraviețuit Războiului Rece și aliații pe care acestea încearcă să-i mobilizeze, înțelegem că războiul pe care Federația Rusă îl duce împotriva Ucrainei, ca etapă premergătoare altor planuri, mult mai agresive îndreptate împotriva Europei, va fi pierdut dacă Occidentul își calibrează corespunzător și rapid răspunsul (antirăzboiul).