Mondo Cane. Umorul lui Păstorel - consecințe pe termen scurt

Catrenele din 1931, „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai”, este și o frondă între gene­rații. Între Iorga și Păstorel e o diferență de vârstă de o gene­rație. Tupeistul tânăr lovește Geniul cel bătrân. Această altă generație e și a tatălui său. Da, uite, așa ajungem la consecințe. Când Nicolae Iorga devine prim-ministru, tatăl său, membru al partidului lui Iorga și propus într-o poziție ministerială, a cumpărat tot stocul epigramelor din librării. N-a reușit. Rușinat de fapta băiatului său, n-a mai dat vreodată ochii cu piticul, bărbosul, lașul, profesorul făcut „muci”, descris cu lux de amănunte în „Strofe cu pelin de mai, contra Iorga Nicolai”. Nicolae Iorga, de câte ori auzea de Teodoreni, turba, își pierdea cumpătul. Într-un caz, avea de ales pentru premiul Academiei între Păstorel și Ionel. Întrucât era turbat, l-a tăiat de pe listă pe Ionel și l-a lăsat pe epigramistul Păstorel, spre stupoarea prietenilor și hazul dușmanilor (relatare Șerban Cioculescu).

Umorul și cârligul istoriei

Păstorel crease dintr-un impuls, dintr-un chef. Când îi citești stro­fele, îți dai seama că omul s-a distrat. Și s-a râs cu gașca lui ieșeană. Epigramele, umorul lor era descifrat, destinat întâi și întâi găștii lui. Cu toții au râs la vreo crâșmă din Iașiul vremii. Epigramele sunt picante, vizuale, în „barbă sus și barbă jos” ai sentimentul că Păstorel chiar cântă bucata muzicală care l-a inspirat și o potrivește special pentru Iorga.
În 1940, însă, un om bărbos este găsit pe pământurile de la Strejnicu. Criminaliștii îl recunosc pe Iorga după barbă. Crima legionarilor devine „cap de acuzare” și pentru epigramistul Păs­torel. Repet: Păstorel nu l-a ucis pe Iorga. L-a miștocărit cu nouă ani în urmă. Dar mintea nedreaptă a celor care-l considerau Geniu pe Iorga l-a amestecat și pe Păstorel în crima legionară.

Adevărații criminali ai lui Iorga, oamenii Legiunii și Căpitanului

Să recunoaștem: Păstorel, însă, nu are nicio vină. Anii care au trecut momentului 1931 n-au mai avut chef de glumă. Iorga
s-a opus din răsputeri vio­len­țelor, crimelor, naționalismului deraiat, legionarilor.
Și a primit gloanțele criminalilor. Catrenele din 1931, „Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai”, au devenit stângăcii, acces juvenil, în ochii autorului Al. O Teodoreanu, numit Păstorel. Păstorel a înțeles că Iorga, și nu doar el, nimeni pe lumea asta nu trebuia să fie victima crimelor legionare.
Și, cum istoria nu încetează să se oprească, chiar Păstorel a devenit victima totalitarismului. Ca victimă a totalitarismelor, Păstorel este egalul lui Iorga. În anii de după venirea sovieticilor în România, Păstorel nu știm ce a făcut și cât a tăcut. Cert este că i se atribuie obraznice epigrame, precum aceasta:
Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Băgat în pușcărie pentru închipuirile poporului călcat pe demnitate, Păstorel a fost lipit lo­tu­lui Noica. Comuniștii îi smulg declarații, îl chinuie. Face puș­cărie destulă ca să iasă bolnav de moarte. Nu-i dispar mintea ascuțită și limba ascuțită. Nici pe patul de moarte. Bolnav de plămâni, Păstorel scria pe patul de moarte în Spitalul de pe Şos Viilor:
Culmea ironiilor
De râsul copiilor.
Să pui cap beţiilor
Pe şoseaua Viilor.