Editorial

S-a incheiat cu bine Proiectul „Transhumanta 2013”, lansat in Polonia si derulat timp de 100 de zile, de la Rotbav (Brasov) si inapoi. Sase ciobani romani si 300 de oi au calatorit 1400 km, refacand astfel traseul carpatic al transhumantei istorice. Caci ciobanii valahi faceau acest drum din vremuri imemoriale, dovada fiind atat traditiile pastoresti similare (istoria, modul de viata, stilul oieritului) cat si cultura   

(partea a 2-a)

(partea a doua)

Trezirea la ore matinale este o situatie dificila cu care ne confruntam cei mai multi dintre noi. De regula, toate activitatile noastre incep de la primele ore ale diminetii. Nu contestam necesitatea si scopul inceperii unei zi fructuoase in clipa in care soarele rasare, ci vom incerca sa gasim niste ajutoare pentru a ne facilita trezirea.

Oricine orice ar zice, Basescu are simtul umorului. Iata ce mare revelatie a avut seful statului roman mai ieri, sef care a zis urmatoarele: „As vrea sa vina Merkel la Bucuresti si sa ma duc eu la Berlin”. Ba bine ca nu. Da’ Merkel ce zice? Si ce sa faca Basescu la Berlin? Ca Merkel ar avea ce face la Bucuresti…

In abecedarele din perioada interbelica era o poveste despre nevoie: Ion e trimis de tatal sau sa aduca lemne din padure. Baiatul il intreaba „ce fac daca mi se rupe osia?”. Tatal ii spune: „te invata nevoia ce sa faci”. Ion pleaca si se intoarce abia seara, obosit. Tatal il intreaba: „Ei, cum a fost?”. „Pai, mi s-a rupt osia. „Si?”. „Si am tot strigat Nevoieeeeeeee, hai ajuta-ma! Dar n-a venit si atunci am   

Sunt unii angajati ai administratiei publice care au excese de zel atunci cand vine vorba de presa. Ca idee, in urma cu 23 de ani, romanii au iesit in strada pentru o viata mai buna, dar mai ales pentru libertate. De la libertatea de expresie, libertatea cuvantului, la libertatea de a circula, de a visa, de a fi tu insuti.

Asa suna o maxima celebra atribuita lui Terentianus Maurus: Habent sua fata libelli! (Cartile isi au destinul lor). Asertiunea viza in principal faptul ca, indiferent de „forta” autorului, de puterea sa de influentare asupra raspandirii operei, o carte urmeaza drumul ei specific, ghidat de propriile resurse de penetrare in lumea ideilor. Aceasta „distinctie” face de asemenea trimitere si la faptul ca „traiectoria”   

„...Calea japoneza a sabiei sau Arta martiala a afacerilor” cartea lui Bjorn Aris nu este o lucrare stiintifica, ci este mai degraba rezultatul unei selectii a celor mai pretioase si poate profitabile informatii care sunt furnizate cititorului prin metafore, nu doar pe cale rationala, ci si prin alte cai.

Cateodata ma gandesc cu groaza ca am un copil. Acest „cateodata” inseamna ori de cate ori vad teribilistii de la stiri, agatati cu masinile in cate-un stalp de telegraf. Si ori de cate ori vorbesc cu oameni pentru care singura valoare valabila o reprezinta banii. Si ori de cate ori cunosc oameni pentru care „ceilalti” sunt doar „ceilalti”, niste pietricele pe care cateodata le azvarlesc mai incolo, ajutandu-se de   

(prima parte)