Tomograful lui Sabin / O cale

„...Această carte prezintă soluţiile japoneze pentru problemele occidentale folosind şi Calea japoneză a sabiei, cea a samurailor, Calea pe care urmaşii lor încă o aleg astăzi, în viaţa particulară şi la serviciu. Calea începe cu zen şi trece prin ki sau forţa vieţii şi Bushido, codul de conduită al samurailor.

Calea sabiei este o metaforă, dar şi o sursă de cunoaştere şi înţelegere. Această Cale este urmată de companii precum Honda şi Toyota, la al căror succes a contribuit. Ce pot învăţa companiile occidentale de la Japonia, în general, de la Calea sabiei şi de la companiile japoneze de succes? Cum pot folosi liderii, managerii şi angajaţii modul de gândire japonez în viaţa lor cotidiană? Condiţionarea înseamnă să vezi realitatea prin ochelari cu lentile roz. Obţinem o imagine distorsionată a tot ceea ce este în jur. Credem că avem imaginea de ansamblu, dar nu reţinem detaliile care trebuie. Suntem mai puţin eficienţi decât am fi putut fi. Cu toate acestea, condiţionarea este importantă. Ea pune bazele modului în care ar trebui să ne comportăm unii cu alţii. Este bine să-ţi dai seama că eşti condiţionat şi să înţelegi bine modul în care eşti condiţionat.

Condiţionarea ne învaţă că satisfacţia „externă“ ne face să ne simţim bine, că a te simţi bine reprezintă o stare materială care este, în mod logic, ceva din afară. Cu toate acestea, a te simţi bine este un simţământ, iar simţămintele sunt în interior. Dacă depăşim starea de condiţionare, suntem capabili să alegem. Totul începe cu conştientizarea faptului că setea de lucruri materiale este ceva care se învaţă şi este susţinută de mii de mesaje publicitare pe zi. Depăşind conştient această sete de lucruri materiale, depăşim atât iluzia, cât şi obiceiuri care ne împovărează cu prea mult stres.

Ne eliberăm, literalmente, de lucrurile materiale. Senzaţia de bine pe care ne-o dau lucrurile materiale va dispărea şi ea rapid. Iată un exemplu de condiţionare colectivă. Dacă un politician britanic are atât soţie, cât şi o amantă, el este dispreţuit. În Franţa, la o distanţă de doar 32 de kilometri peste mare, un politician cu patru amante a ajuns preşedinte...”