Şi tot zbor / Locul unde se dispută universaliile

Nu o dată am fost acuzat (discutând despre universitate) de elitism. Poate pentru că, în traseul meu prin viaţă, am avut de a face cu universităţi de renume, pornind de la „Babeş-Bolyai” şi ajungând la Guadalajara.

De aceea pot să spun că una din definiţiile pe care aş putea să le dau universităţii nu îmi aparţine, ci este a om pe care îl apreciez enorm, Oliv Mircea. El ne-a spus la un curs că universitatea este locul unde se dispută universaliile.

Nu mi-am permis niciodată să caut altă definiţie mai bună. Este - aş adăuga - o stare de spirit, nu un loc unde, în mod formal, obţii o diplomă sau te pregăteşti într-un domeniu şi primeşti o calificare. Toate clişeele despre universităţile româneşti (că te ajută unde şi cum să cauţi informaţia, că îţi mai asigură prelungirea adolescenţei şi confruntarea cu viaţa, că este ca o vacanţă de cel puţin 4 ani) le-am regăsit în traseul meu de până acum, însă, cel puţin pentru mine, definiţia aceasta mi se pare mai mult decât complexă. UBB mi-a creat în primul rând un mod de a fi, puţin elitist, (caracteristic, cred, universităţii clujene, care m-a marcat profund şi care a fost pentru mine ca o întâlnire de suflet); ştiinţa de a păstra echilibrul în ceea ce priveşte relaţiile cu viaţa şi capacitatea de a vedea în obstacole nu ziduri, ci oglinzi, puncte de reflectare şi pornire înspre altceva.

Am mai învăţat ce înseamnă să ai ca profesori Oameni adevăraţi şi, printre colegi, prieteni de o viaţă. Am simţit ceea ce înseamnă devenirea întru fiinţă şi manifestarea întru spirit sub ocrotirea binecunoscutei alma mater napocensis. Am mai învăţat că orice pierdere poate fi şi o regăsire atâta vreme cât ea constituie, pentru tine, ca om, o stare de graţie a spiritului. Am mai învăţat măsura şi dreapta cugetare, deschiderea şi, mai presus de toate, educaţia propriului sine.

Am avut marea şansă - prin diferite programe şi activităţi - de a trăi experienţe şi de la alte universităţi mari ale lumii.

De exemplu, Universităţii din Munster îi datorez o privire globală asupra peisajului politic actual, o viziune asupra liberalismului şi democraţiei, o gândire sistemică, profund analitică şi pătrunzătoare, de tip german; Universitatea din Amsterdam-Maastricht mi-a dăruit dezvoltarea spiritului creator, a unei perspective artistice asupra lumii, acolo am ajuns să depăşesc pentru prima dată barierele naţionale şi să mă simt, în contextul unei atmosfere universitare care cuprindea persoane chiar şi de vârsta a treia, din toate continentele lumii, solidar cu ceea ce îmi place mie să numesc spiritul universitar, o lecţie despre creativitate care, din nefericire, este foarte greu de aplicat aici din cauza persistenţei - încă - a unor bariere mentale care mie mi se par greu de explicat; Universitatea din Paris II: o „formare procedurală” în conceperea şi elaborarea legilor după tipicul şi cerinţele Parlamentului European, o gîndire aplicată atît înspre redarea (după normative europene) a unor documente oficiale, de tipul cartelor albe, al proiectelor de legi sau al normelor metodologice de aplicare a legilor, cît şi înspre eficienţa lor şi modalităţile de punere în practică a acestora; Universitatea Guadalajara-Puerto Vallarta este locul care m-a învăţat să cred că - parafrazând un titlu celebru dintr-un roman mexican – niciun loc nu este prea departe atunci cînd vrei să te clădeşti întru fiinţă.

A fost ca o „încercare a exoticului”, experienţă a unei altfel de lumi, unde universitatea înseamnă izbăvirea prin cultură.

Mai nou Universitatea din Krems îmi dă şansa de a fi conectat la marea aviaţie... şi nu pot decât să trag aceeaşi concluzie: că universitatea este locul unde se dispută, din plin, universaliile.