Jenant, mişeilor! / Capul plecat ...

În şcoală nu-mi plăcea deloc istoria. Seacă, rece, aveam impresia totdeauna că învăţ despre lucruri, date, cifre, obiecte, orice, dar nu despre oameni. Îmi amintesc însă că profesoara repeta ca morală, la fiecare poveste „Capul plecat, sabia nu-l taie”. Nu ştiu dacă de atunci sau mai târziu am început să fac alergie la expresia asta.

E drept, profesoara nu ne-a dat niciodată un exemplu pozitiv care să demonstreze zicala. Dar mai târziu, mi-au dat exemple oamenii: „vezi, dacă tace, n-are nimeni treabă cu el”, „vezi, dacă nu s-a răzvrătit în comunism, şi-a luat apartament cu 3 camere”, „vezi, dacă e amabil cu şefii politici, indiferent cine ar fi, îşi păstrează postul”, „vezi, dacă nu-i acuză pe cei care fură din banul public, sunt agreaţi” etc.

Între timp, am aflat însă de unde provenea zicala repetată obsesiv de profa’ de istorie: sunt celebrele versuri ale lui Dimitrie Bolintineanu. Numai că sună cu totul altfel: „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie,/ Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie/Ce e oare traiul dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit!“.

E cam acelaşi lucru ca şi denaturarea lozincii Revoluţiei franceze. Intelectualilor de carton le place să repete prima parte a devizei: „Libertate, egalitate, fraternitate” şi să-i dea conotaţii europene, tolerante, pacifiste, umaniste etc. Uită însă că deviza era cu totul alta: „Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte”. Ceea ce înseamnă cu totul altceva.

În mare, cam asta e mentalitatea românului de rând. Sau poate a oamenilor în general. Toţi şi-ar dori lumina Taborului, dar nimeni nu vrea să urce Golgota. Toţi am vrea fericirea, desăvârşirea, împlinirea, perfecţiunea, fără a da nimic în schimb. Fără să ne asumăm niciun risc.

Toţi iau prima parte din orice deviză, uitând partea de după „dar” şi virgulă.

Nu m-am mai întâlnit cu profesoara de istorie. Aş fi vrut să-i mulţumesc. Datorită ei, am ajuns să studiez celebra zicală cu toate variantele ei. Nu m-am decis dacă prefer „Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede” sau „dar nici coroana nu stă pe el”.

Oricum, între timp am devenit pasionată de istorie. Şi am aflat că sabia taie şi capul plecat. Iar dacă nu-l taie, îi lasă răni prea adânci.