Editorial

Nu stiu daca mai cauta cineva logo si brand de tara, dar cred ca sintagma care descrie cel mai bine poporul roman azi e replica din filmul „Filantropica”: „Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana”.

De regula, arheologul este si arheodoct. Adica stie de ce sapa intr-un anume loc si intuieste ce va gasi. Am vizitat recent impreuna cu sotia mea si cu Familia Stefan si Marta Marinca de la Limerick (Irlanda) Cetatea de la Porolissum. Mai corect ar fi trebuit sa spun ca i-am dus pe prietenii, care mereu imi vorbesc despre Budesti si Grosi, acolo unde m-am nascut eu, la Moigrad-Porolissum, cel mai nordic municipiu roman,   

Urmaresc cu oarecare amuzament dezbaterile in jurul candidaturii lui Klaus Iohannis la Presedintia Romaniei. Nu este suficient de spectaculos, spun analistii din platouri. Nu va fi suficient de polemic, spun altii. La fiecare cuvant pierde o mie de voturi, zice intelept un fost consilier prezidential. Nu de consens are nevoie clasa politica, ci de spectacol, spune faimosul guru din Gagesti. Stiti la cine ma refer.

In vremurile acestea ciudate cand, parca tot mai adesea nu ne mai vine sa credem ceea ce ni se intampla de cand scara de valori altadata impartasite s-a dat peste cap si a ramas asa, mi se pare ca asteptam prea mult de la ceilalti fara a ne mai asuma responsabilitati si asta nu numai din comoditate si oportunism cat si, mult mai rar, din teama de a nu gresi.

Se spune ca distanta intre genialitate si nebunie este, uneori, atat de mica, incat – cel putin in acceptiunea de rand – se confunda. Se spune ca trebuie sa fii nascut pentru a crea sau pentru a fi un punct de reper in orizontul in care ajungi sa faci performanta. Cred ca toate marile destine au la baza niste incercari, niste evenimente care, cel putin pe moment, sunt greu de inteles sau de acceptat pentru cei din jur.   

(partea a 5-a)

Cateva reactii, mai mult sau mai putin amicale, asupra precedentului meu articol despre valoarea absoluta a democratiei, pe care sunt acuzat ca o supralicitez, ma imping spre cateva ganduri de limpezire a celor spuse atunci. Cu iertare daca voi fi prea taios in exprimare, dar trebuie.

Ma temeam ca o sa-mi strice Elena Udrea previziunile de anul trecut. La vremea aia scriam ca Lenuta o sa paraseasca PDL-ul, o sa intre in fundatia Miscarea Populara, care o sa se transforme in partid, dupa care o sa candideze la functia de presedinte al statului roman. Ramasese treaba asta cu candidatura neimplinita si timpul trece. In sfarsit, Udrea a anuntat ca este dispusa sa candideze la alegerile prezidentiale, daca   

Am citit o statistica a realizarilor politistilor maramureseni. Totul pare a fi bine, foarte bine. Dar statistica are doua taisuri. Depinde de unde pleci si la ce te raportezi. Daca facem referire la infractiunile marunte, Politia lui Marincas are rezultate, dar poate nici in aceasta zona. Daca ne raportam la cazurile mari, la cele care au tinut prima pagina a ziarelor, situatia este sumbra. Niciunul din aceste cazuri nu a   

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul romanesc de ras. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tampit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe romanul, ma lasam schingiuit pana la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am   

Nu e vorba despre povestirea omonima a lui Mihail Sadoveanu, pe care cei mai multi dintre noi au studiat-o in scoala. Acolo peisajul mirific si cadrul de basm dadeau „tusa” minunatiei. Numesc „Dumbrava minunata” intreg complexul monahicesc si anexele de la Manastirea Dumbrava din judetul Alba. Sau, mai exact „Satul lui Dumnezeu din Manastirea Dumbrava”!