Editorial

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la Educatie, ma gandesc la Sena cea frumos curgatoare si limpede ca rubinul, cum ar spune Remus. Pricopie Remus. Ministrul Pricopie Remus. O fi natia asta blestemata sau natia e de vina? Greu de raspuns. Cum mama frantului poate un idiot sa ajunga ministru al Educatiei intr-o tara, fie ea chiar si Romania, care se vrea cat de cat civilizata? Cum se poate ca un incult ca boul asta   

A avut loc o sedinta de CL Baia Mare interesanta prin subiecte. La primele puncte au fost aprobate proiectele pentru alte 16 blocuri ce intra in programul de reabilitare termica a cladirilor. Un program important, ce trebuie mediatizat.

Sunat la un moment dat de cineva si intrebat ce face, IPS Justinian a raspuns serios: „La lupta, tot in razboi”. Si ne-a relatat povestea in una din acele multe zile in care prea satul, prea obosit de tot si toate, ti-ai dori mai degraba capitularea decat victoria.

Citesc articole, urmaresc evolutii, ascult opinii si ma mir profund. Banii obtinuti din munca sunt tot mai putini, in comparatie cu cei obtinuti din capital! Dar, si mai grav, in cursul ultimei crize s-a putut constata ca „neputintele” vin chiar din tarile „mari puteri economice”, ca apoi sa se reverbereze catre „tarile emergente”.

Poate mai avem o sansa mica, mica de a fi perceputi macar in al 12-lea ceas si ALTFEL, nu numai ca cei care, aparent distanti si reci sau chiar cinici, indraznim, fiecare dupa priceperea si chemarea sa, sa ne asezam in mijlocul drumului altora catre eternitate atunci cand acest drum devine tobogan. Sper ca inca mai sunt oameni care asculta ceea ce aud, vad ceea ce privesc si reusesc sa spuna ceva atunci cand vorbesc pentru ca   

Mi-a spus azi cineva ca undeva, intr-un sat din Maramures, a gasit un preot care aduna ganduri frumoase si franturi de lumina. Printre lucrurile cu care isi inconjoara plinul zilelor, desele drumuri la bolnavii din sat sau vizitele la cei pe care ii pastoreste cu multa daruire, avea adunate si gandurile mele, decupate cu grija din ziare sau publicatii periodice.

(partea a doua)

Toamna pare cel mai potrivit anotimp pentru plecari singuratice. Fie ca te indrepti spre munti, acolo unde aduce cele mai mari bucurii si limpeziri, fie spre marea cea plina de neliniste, dar lipsita de vuietul turistic, fie spre padurea cea divin colorata, toamna este echilibrul perfect intre minunile celorlalte anotimpuri.

Guvernul incearca, prin metoda clasica a promisiunilor electorale, sa atraga tot mai multi simpatizanti in barca celor care vor vasli pentru ca Ponta sa ajunga primul carmaci al tarii. Mai ieri am aflat ca pensionarilor li s-a promis o marire cu 5% a parlitelor de pensii, hotarare care va fi pusa in practica de la 1 ianuarie anul care vine. Adica la anul si la multi ani!

Urmeaza alegerile alegerilor, adica niste alegeri cum nu au mai fost. Asa se spune, asa simt si eu cand ma uit pe canalele din televizor. Telecomanda geme de durere in incercarea mea de a gasi un program, o emisiune in care sa nu mai auzi ca ala este neispravit, iar celalalt este la fel. Trebuie sa ai nervi de otel ca sa repeti seara de seara acelasi lucru.

„Nemuritorul” Vasile Jacques Iamandi, un fost detinut politic cu o poveste demna de un film de actiune, povestea ca s-a imprietenit in inchisoare cu un taran analfabet extraordinar, de care a fost nedespartit apoi prin toate puscariile prin care a trecut, care fusese condamnat pentru ca s-a opus cand comunistii au venit sa-i ia capra. Era respectuos fata de cei cu carte, ca si toti taranii autentici si le spunea