Jenant, mişeilor! / 600

Sunat la un moment dat de cineva şi întrebat ce face, ÎPS Justinian a răspuns serios: „La luptă, tot în război”. Şi ne-a relatat povestea în una din acele multe zile în care prea sătul, prea obosit de tot şi toate, ţi-ai dori mai degrabă capitularea decât victoria.

Mi-am amintit ceea ce prea des uit: că fiecare are un război al său pe care nu e obligat să-l câştige, dar e obligat să-l ducă până la capăt. Pentru că biruinţa asta înseamnă până la urmă: continuarea „luptei”.

Am avut, de-a lungul celor 600 de numere ale GAZETEI de Maramureş, numeroase îndoieli. Dar, mai presus de ele, am avut mereu convingerea că suntem într-un fel de „război” asumat împotriva nonvalorilor, împotriva mediocrităţii, minciunii, umilinţei, împotriva lui „dacă toată lumea face aşa, să facem şi noi la fel”. De aceea, titlul rubricii duce oarecum cu gândul la filmul despre eroii de la Termophile.

Am avut norocul să întâlnesc mulţi eroi adevăraţi, dintre puţinii eroi ai zilelor noastre şi inspiraţia să citesc despre alţii care nu mai sunt.

Toţi au în comun dârzenia cu care şi-au apărat crezurile. Pentru mine „eroii” nu sunt neaparat rupţi din filme sau cărţi, ci sunt oameni simpli, oameni de lângă noi, care dăruiesc şi se dăruiesc. De aceea, pot spune că şi oamenii GAZETEI, toţi, sunt în felul lor, nişte eroi care îşi duc „lupta” în linişte, cu modestie şi cu certitudinea că „fac ceea ce trebuie”. Fiecare număr al GAZETEI, fiecare proiect: supliment, acţiune, carte, demonstrează însă că fac mai mult decât atât. Pentru că munca lor are un scop. Nu se limitează la a oglindi realitatea, ci încearcă s-o facă mai bună.

De acum, dacă mă va suna cineva să întrebe ce fac, o să-i răspund ca şi ÎPS Justinian.