Mă tot mir / Şi handicapatu-i om. Uneori ministru

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la Educaţie, mă gândesc la Sena cea frumos curgătoare şi limpede ca rubinul, cum ar spune Remus. Pricopie Remus. Ministrul Pricopie Remus. O fi naţia asta blestemată sau naţia e de vină? Greu de răspuns. Cum mama franţului poate un idiot să ajungă ministru al Educaţiei într-o ţară, fie ea chiar şi România, care se vrea cât de cât civilizată? Cum se poate ca un incult ca boul ăsta de Pricopie să nu ştie care-i treaba cu mitul fondării Romei? Cum e posibil să nu ştie că pe Romulus şi Remus nu o vulpe i-a găsit într-un cuib, ci un dihor i-a descoperit într-un muşuroi?

Ponta, care-i procuror la bază, ar fi trebuit, automat, să se autosesizeze, să declanşeze o anchetă, să pună mâna pe celular, să-l apeleze pe cretinul de Pricopie şi să-i spună că l-a dat afară din Guvern, da’ ca să-i salveze onoarea de ’telectual îl aşteaptă cu demisia, cu număr de înregistrare pe data de ieri. N-au copiluţii manuale, da’ treaba asta se pare că nu-l deranjează prea mult pe Ponta, cu toate că anul şcolar a început de o săptămână.

Nu există nicio explicaţie pentru faptul că premierul nu l-a demis încă şi îl ţine în braţe pe oligofrenul ăsta de Remus Pricopie, precum Maica Precista pe Sfântul Iosif în celebra „Pieta” sculptată în versuri de celebrul compozitor Picasso.

Îl bănuiesc pe Remus, nu pe fratele lui Romulus, ci pe ăsta, Pricopie, că a rămas traumatizat după ce, în copilăria lui nefericită, a supt ţâţă nu de la lupoaică, ci de la lup. Posibil şi de la vulpoi, că vulpea nu era disponibilă, ea fiind preocupată cu descoperirea copiilor abandonaţi în cuiburi. Pentru sănătatea sistemului educaţional din România n-ar strica ca tâmpitul ăsta de Pricopie să-şi ia un concediu fără salariu pentru vreo cincizeci de ani. În vremea asta ar putea sta în sânul naturii, undeva în mijlocul deşertului Gobi, că şi deşertu-i parte a naturii, ştiu io sigur, că am văzut pe Discoperi.

Acolo, unde cam lipseşte treaba aia de-i zice haşdoio, Remusică ar putea pune mâna pe o carte, alta decât crăiţa de verde sau tuzul de bâtă.

„Idiotul” par de-un examplu, care i se şi potriveşte ca titlu. Şi cine ştie, dacă-i cuminte, poate tata copilului lu’ Maica Precistă se îndură de el şi, ca să compenseze lipsa de haşdoio, îi trimite un cămiloi ca să-l alăpteze...