Editorial

Se spune ca atunci cand Columb a ajuns in America, bastinasii n-au vazut corabiile pentru ca nu aveau nicio reprezentare a lor. Au putut depista doar o miscare ciudata a valurilor, dar, neintelegand ce se intampla, n-au vazut corabiile. Abia dupa ce samanul locului a privit cateva ceasuri spre mare, a inteles si le-a explicat si lor, au vazut corabiile.

Ziua de 11 octombrie este, incepand cu acest an, Ziua Scolii Ardelene. Aceasta „decizie” a Senatului (19 noiembrie 2013) si a Camerei Deputatilor (3 iunie 2014) aminteste de anul 1754, cand, la 11 octombrie, Episcopul Petru Pavel Aron a decretat si a deschis la Blaj primele scoli sistematice romanesti.

Intr-un anume limbaj, modalitatile de influentare si/sau manipulare a opiniilor la nivel de individ sau de grup se numesc „profilare” prin inducerea unor reflexe conditionate. Inventatorul si principalul lor utilizator este Big Brother adica BB, acesta fiind totodata si principalul beneficiar. El poate induce deliberat maselor reflexe conditionate, poate sa le inhibe pe unele si sa dezinhibe altele, sa creeze unele noi,   

Stii, chestia aia pe care o faci tu, cand, inainte sa ceri ceva, te cuprinde o suspecta dragalasenie si „uiti” ca tu esti deja adolescent si nu ti se potrivesc gingasiile... Asta se numeste manipulare. Determinarea cuiva de a face un lucru pe care, de fapt, nu doreste sa-l faca.

(prima parte)

Am mai scris despre paduri, pe masura iubirii si recunostintei pe care le-o port mereu in inima. Nu ar fi primul, dar ceresc sublim pe care oamenii il batjocoresc cu o ferocitate ce tine de patologia profunda a rapacitatii, impingand padurea romana intr-un amurg nedrept.

Mai avem cateva saptamani de tircusuri si scandaluri, astea venind in completarea celor care s-au derulat deja. Asta nu inseamna ca inteligenta romanilor a suferit sau va suferi vreo modificare, pentru ca energiile consumate in politica nu afecteaza, se pare, puterea mintii.

Aceasta campanie electorala m-a ingrozit de nivelul la care s-a ajuns. Nu trece o zi fara dezvaluiri senzationale, de-o parte sau de alta. Am ajuns sa stam la televizor cu „sfeclele” nemiscate pentru a auzi, a vedea ce s-a mai intamplat pe Dambovita.

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

O carte buna se aseamana cu o catedrala de cuvinte. Expresii alese, dar mai ales folositoare, pentru vremurile meandrice pe care le parcurgem, „marsaluind prin Valea Suspinelor”.

…A fost odata un taran sarac si cinstit. In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea