Jenant, mişeilor! / Nu vedem ce nu înţelegem

Se spune că atunci când Columb a ajuns în America, băştinaşii n-au văzut corăbiile pentru că nu aveau nicio reprezentare a lor. Au putut depista doar o mişcare ciudată a valurilor, dar, neînţelegând ce se întâmplă, n-au văzut corăbiile. Abia după ce şamanul locului a privit câteva ceasuri spre mare, a înţeles şi le-a explicat şi lor, au văzut corăbiile.

Nu ştiu cât e de adevărată povestea asta, dar e reprezentativă pentru situaţia în care a ajuns România. E clar că nu vedem ceea ce nu înţelegem. Şi, poate de aceea, noi românii ne-am obişnuit să nu vedem oamenii adevăraţi de lângă noi, care se dedică şi se sacrifică pentru un ideal, pentru că nu-i înţelegem, întrebându-ne în sinea noastră retoric: de ce şi-ar sacrifica cineva viaţa pentru o idee?

Poate de aceea, noi românii nu-i vedem nici pe oamenii de rând care îşi duc viaţa simplu şi onest, fără să ceară nimic şi fără să se plângă de nimic (De ce nu s-ar văieta cineva şi n-ar face scandal, dacă are nevoie de ceva?)

Poate de aceea, nu-i vedem nici pe duhovnicii şi monahii care trăiesc „rupţi” de lume şi de orice lucru material, rugându-se zi şi noapte, pentru noi toţi. (De ce să le pese de nişte oameni pe care nu-i cunosc şi, mai ales, cum să-i iubească?).

De aceea nu-i vedem pe tinerii care, hotărâţi să contrazică axioma „generaţiei pierdute”, câştigă concursuri în străinătate şi se întorc în ţara care nu le arată că-i vrea, din patriotism. (De ce şi-ar rata cineva viitorul pentru un sentiment desuet ca şi patriotismul?”).

Poate de aceea, nu-i vedem pe sutele de mii de eroi care şi-au lăsat oasele şi sângele în pământul ţării, pentru ca noi să avem azi dreptul să avem libertate, tradusă de cei mai mulţi doar în dreptul de a înjura orice şi pe oricine. („De ce să moară cineva pentru ţară sau libertate?”)

Vedem în schimb ceea ce înţelegem. Şi înţelegem mahalagismul, corupţia, minciuna, ipocrizia, ura, dezbinarea. Le găsim chiar scuze, fără să ne mai punem întrebări şi etichete.

Pentru toate celelalte există o soluţie simplă: ignorarea.