Mă tot mir / Alte variante nu-s...

Mai avem câteva săptămâni de ţircusuri şi scandaluri, astea venind în completarea celor care s-au derulat deja. Asta nu înseamnă că inteligenţa românilor a suferit sau va suferi vreo modificare, pentru că energiile consumate în politică nu afectează, se pare, puterea minţii.

Duduia care se ocupă de bănuţii noştri, Ioana Petrescu, aia de la Harvard, ministreţa Finanţelor, zicea cu câteva zile în urmă că „acciza va fi ori aceeaşi, ori schimbată”. Mai adânc şi mai corect din punct de vedere logic şi economic, ce putea fi?

Aceeaşi Ioana, care nu prea suportă critici, zicea că, în Statele Unite, o aşteaptă un job de 100.000 de dolari pe an, lăsându-ne să înţelegem că pe ea n-o freacă banii deloc, că ea se sacrifică pentru binele nostru şi că renunţă la biştarii americanilor numai să ne vadă pe noi fericiţi. Aşa un dezinteres total şi o dragoste de ţară n-am mai văzut decât la Ion Iliescu, cu vreo douăzeci de ani în urmă. N-ar strica să ştie Ioana că Monica Macovei câştigă în ţara numită România vreo 158.000 de euro (nu dolari!) anual. Şi nu cheltuieşte cât ar cheltui Petreasca stând în SUA. Sacrificiul finanţistei parcă nu mai e chiar aşa de mare.

Apropos de tătucul spiritual al lui Bombo, dacă tot l-am pomenit, omul a mai produs o carte, asta aşa, ca să nu se lase la puşcăriaşul de Năstase care a devenit extrem de prolific de când cu statul la „mititica”. Ajuns la vârsta la care face treaba mică la ora cinci, treaba mare la ora şase şi apoi se trezeşte la ora şapte, GhinIon pentru noi, Iliescu a produs memorabila carte „Destinul unui om de stânga. Amintiri”, scriere memorabilă doar pentru faptul că ţine de amintiri şi, asta-i logic, nu-ţi poţi scrie amintirile dacă te-a lăsat memoria. Pe cine poate interesa amintirile lui Ilici? Şi alea trunchiate, că doar n-o fi chiar aşa de prost încât să fi scris acolo şi ce ne interesează pe noi.

În minunata carte, Iliescu zice că a avut o viaţă grea într-o perioadă în care au murit imperii, ideologii, utopii, visuri şi coşmaruri. Habar n-are ce greu ne-a fost nouă înainte de el, în vremea lui, şi cât de greu o să ne fie după el, cu Victoraş, pe care l-a născut Adrian, pe care l-a născut chiar el. De fapt, parafrazând-o pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, pe Ioana Petrescu, ori o să ne fie mai bine, ori o să ne fie mai rău, ori o să ne fie tot aşa. Că alte variante nu-s...