Fereastra închisorii / Gânduri de toamnă

Toamna la Cavnic nu are egal pe lumea asta. Nu există bucurie mai mare pentru privire şi încântare mai adâncă pentru inimă decât să priveşti codrii şi cerurile toamnei. Lumina limpede şi rece a zilei, culorile enigmatice ale frunzelor şi albastrul nemărginit al văzduhurilor îţi dau certitudinea că nu există nimic mai frumos pe lume.

Munţii devin mai limpezi, iar urcarea lor nu conteneşte a fi prilej de fericire. Încă de la intrarea în Cavnic, tabloul este fabulos.

Pe stânga, Pietrele Şoimului (sau Stâncile cum le spun căvnicarii) joacă, toamna, un spectacol inegalabil de piatră, frunză şi mister.

Departe, în faţă, Gutâiul Doamnei apărând înalt la orizont îţi aminteşte că ai intrat în lumea cea mai frumoasă de pe pământ: cea a munţilor.

La dreapta, Tisa şi Hija, colinare, dar totuşi semeţe, mai domolesc atmosfera montană, cu întinderile lor forestiere copleşite de spectacolul cromatic tomnatec.

Vânturile pădurii şi cele din susul muntelui devin răcoroase şi mult mai curajoase prin ramurile înalte ale copacilor ori deasupra plaiurilor alpine. Suflul lor puternic şi polifonic îţi amintesc de uluitoarea carte scrisă de Dino Buzzati: Barnabo - omul munţilor, în care vânturile aveau nume, erau însufleţite şi vorbeau între ele, într-o lume simplă, dar absolută prin profunzime şi frumuseţe.

Coşurile caselor încep să fumege furibund, semn că frigul, care aduce aer curat şi tare, reuşeşte deja să-i sperie pe doritorii de căldură şi lâncezeală. Prospeţimea inegalabilă a oxigenului tomnatec pare a fi mai apreciată de hribe decât de cei speriaţi că vor degera sub ascuţimea acestui anotimp mistic, ce prevesteşte mărita iarnă. Nu am înţeles niciodată spaima unora dintre oameni în faţa recelui şi a zăpezii. Deşi sunt nişte binecuvântări, pentru unii par a fi doar nişte antiteze nedorite ale confortului personal.

Uşa mare a bisericii se închide la liturghie, fiindcă credincioşii sunt deja înfriguraţi. Prea repede pentru nişte oameni ai muntelui.

Dincolo de toate acestea, mai sunt destui fermecaţi de toamnă.