Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Mă tot mir / Fără piele, da’ cu cămaşă
Fac ce fac preoţii şi devin tot mai antipatici. Nu toţi, da’ destui. Cel mai „simpatic” purtător de sutană din ultima vreme, din Sălaj de loc, a devenit cunoscut şi înjurat de o ţară întreagă, după ce a refuzat să înmormânteze o bătrână de 90 de ani, pe motiv că femeia avea ceva restanţe faţă de biserica ortodoxă. N-a contat faptul că femeia plătise respectivele cotizaţii vreme de 70 de ani şi că numai în vremea din urmă, rămasă văduvă şi bolnavă, n-a mai putut satisface pretenţiile preotului.
Ca urmare, familia a fost nevoită s-o îngroape în grădină, care-i tot un fel de loc cu verdeaţă, unde a dispărut toată întristarea şi suspinarea şi unde s-a stins şi datoria faţă de nemernicul ăla de popă.
În urmă cu vreo patru ani, un preot din Voluntari devenise la fel de cunoscut şi de înjurat după ce n-a vrut să presteze o slujbă de înmormântare din acelaşi motiv: lipsa de bani a familiei răposatului. Ăla din Voluntari s-a remarcat şi printr-un cinism ieşit din comun, afirmând că nu ajută pe nimeni, pentru că îi este mai aproape pielea decât cămaşa.
De-a lungul anilor, cam prin toate judeţele mult iubitei noastre patrii au apărut astfel de cazuri. Patriarhia, mitropoliile şi episcopiile s-au scremut să emită nişte comunicate în care, fără nici o excepţie, susţineau că nu există nici o taxă de înmormântare, ci doar contribuţii benevole ale credincioşilor. Aşa o fi, numai că banu-i ochiul dracului şi una zice patriarhia şi alta înţelege popa care bagă omu-n groapă. De aia s-au înmulţit răposaţii îngropaţi prin grădini, prin cimitire situate la mari distanţe de parohia lor, în alte localităţi şi, mai nou, în cimitire private.
Cu cimitirele astea private e iarăşi lucrul dracului. Mai marii baştani ai ortodoxiei au hotărât, în cadrul Sfântului Sinod, interzicerea oficierii de către preoţii ortodocşi a slujbelor de înmormântare în cimitirele private. Pentru că popilor nu le pute nici un mort şi nici un leu, nu vor să renunţe la locurile de veci pe care le pot vinde, chiar şi în cimitirele deja suprapopulate.
Operaţiunea e simplă: se scoate mortul care s-a învechit, locul de veci (care devine astfel nu de veci, ci temporar) e scos la vânzare şi se introduce în el un mort nou, proaspăt. Te apucă aşa un chef de a-i îngropa pe ăştia, gratis, fără bani! Şi, dacă se poate, chiar înainte ca onorabilii să moară şi fără piele pe ei, da’ cu cămaşă...