Editorial

Pe 24 septembrie a fiecarui an ortodox il praznuim pe Sfantul Siluan Athonitul. Prea putin cunoscut in raport cu masura uriasa a anvergurii sale duhovnicesti, sfantul strabate si acum, cu spor divin, inimile celor care-l iubesc.

Asa cum era de asteptat, Senatul Romaniei a respins cererea DNA de ridicare a imunitatii parlamentare a lui Gabriel Oprea. Ca de obicei in astfel de cazuri, senatorii au facut zid in jurul unui rapciugos, singurul motiv fiind acela ca generalul cu patru stele si fata de chupacabra iesita la vanatoare e unul de-al lor, e din aceeasi specie.

Am avut neinspiratia de a lua un taxi la o ora de varf, adica pe la 12 ziua. Caldura m-a determinat sa caut salvarea la varianta masina mica. In oras, o circulatie nebuna. A inceput scoala, cu toate drumurile pe care parintii trebuie sa le faca.

Lingvistic, „multumesc”-ul romanesc este de-a dreptul special. Este mai mult decat un cuvant de recunostinta. Potrivit unor teorii, multumesc provine de la o urare: la multi ani, devenita ulterior multan – inca utilizata prin Ardeal si apoi a multami si a multumi. De aceea, la 700 de numere ale GAZETEI, n-o sa spun „La multi ani!” nici GAZETEI, nici oamenilor ei, nici colaboratorilor si cititorilor, ci   

Bibliotecile publice sunt cele mai importante institutii de cunoastere. Fiind prezent permanent in prima linie a „interpretarilor” lecturii, raman adesea siderat in fata unui fenomen pe care nu-l „salut” in intimitatile mele, dar pe care nici nu am cum sa-l „strunesc”! Se citeste enorm de mult „literatura succesului”! Adica acele carti care ne invata cum sa devenim oameni de succes.

Banuiam de mai multa vreme iar acum am ajuns sa fiu sigur ca, pe langa numeroasele mele slabiciuni, unul dintre cele mai mari defecte (mi-e teama ca cel mai mare) este faptul ca nu ma pot abtine sa gandesc, sa imi pun si sa le pun si altora probleme, sa ma intreb si sa-i intreb si pe altii, sa caut, sa cer explicatii, sa fiu curios...si, mai ales, sa imi spun parerea. Se pare ca azi nu este nevoie de asa ceva, mai mult chiar,   

Pana la Hristos, Crucea era socotita nu numai instrument de tortura, ci si obiect de batjocura. In Vechiul Testament se spunea: „Blestemat este cel spanzurat pe lemn”(Deut. 21,13).

Acum cativa ani, un binecunoscut personaj din acest oras a fost la limita dintre a fi si a nu fi. Viata lui a depins de medicul care, cu daruire si pasiune, cu credinta si stiinta, a dat tot ce a putut pentru a il salva. Si a facut-o, asa cum a mai facut-o si cu altii de multe ori pana atunci sau de atunci incoace. Fara sa ceara nimic in schimb, fara sa pretinda nimic sau fara sa astepte, ca recunostinta de la acesta, nimic.   

(ultima parte)

Marlania a ajuns o prezenta curenta in viata noastra. In loc sa fie exceptia, aceasta este in plina devenire spre statutul de regula. Exemplele din viata cotidiana si nu numai sunt tot mai multe si mai duhnitoare a lipsa de educatie si respect pentru celalalt. Una din speciile cele mai agresive este marlania rutiera. Care de obicei precede crima, chiar daca e numita doar din culpa.

Fara sa vreau am aflat ca o doamna ce ocupa o functie importanta intr-o institutie la fel de importanta este bine mersi pe post desi a fost condamnata la ceva ani cu suspendare pentru furt, ca sa o spun de-a dreptul. Cu ceva ani in urma a fost un caz ce a tinut prima pagina o perioada de timp destul de lunga. O mana de oameni au bagat mana in butoiul cu miere bugetara si au lins pana nu s-a mai putut. Ei, bugetari din nastere,