Biblioteca de idei / Literatura succesului!

Bibliotecile publice sunt cele mai importante instituţii de cunoaştere. Fiind prezent permanent în prima linie a „interpretărilor” lecturii, rămân adesea siderat în faţa unui fenomen pe care nu-l „salut” în intimităţile mele, dar pe care nici nu am cum să-l „strunesc”! Se citeşte enorm de mult „literatura succesului”! Adică acele cărţi care ne învaţă cum să devenim oameni de succes.

Veţi zice că e un lucru foarte bun şi cred şi eu că este. Se scrie mult în întreaga lume pe această temă, iar la noi câteva edituri s-au profilat pe acest tip de carte, traducând copios şi tipărind generos. Până aici nimic rău. Dar acest lucru e valabil în principiu, căci în fond sunt de semnalat câteva fenomene intime care aduc dificultăţi de asimilare.

O vorbă înţeleaptă a lui Dalai Lama îndeamnă să-ţi judeci succesul în funcţie de lucrurile la care trebuie să renunţi pentru a-l obţine! Foarte înţeleaptă constatare, care fixează şi cadrul determinantelor majore ale abordării chestiunii succesului. Ce înţelegem prin succes?... Când trebuie să apreciem o realizare a fi succes?... De ce succes când se poate armonie?... Iată un lanţ de întrebări ce relativizează o chestiune prezentată în culori de „absolut”. Succes la ce? Succes la cine? Succes în dauna cinstei, demnităţii, onoarei? Succes fără reguli morale?Adevărul este că ceea ce se traduce şi se diseminează la noi pe această dimensiune editorială este doar o parte dintr-un fenomen planetar ce a „stârnit” lumea în ultimii zeci de ani.

S-au scris şi se scriu în format de „reţetă personală” cărţi conţinând mai mult… traductologia faptelor de succes din lumea societăţilor globalizate şi globalizante, unde lucrătorii se transformă treptat în cei mai moderni sclavi ai intereselor majore de afaceri. E considerat de succes, spre exemplu, un distribuitor de medicamente noi, chiar dacă se dovedeşte că acestea, prin contraindicaţiile lor, au făcut mai mult rău decât bine! Aşa cum erau de succes distribuitorii de alcool în primul deceniu după ‘89 când industria aceasta prospera la noi prin garaje de bloc!

Vorba lui Dalai Lama are enormă greutate. Într-un fel sau altul şi în înţelepciunea noastră populară întâlnim astfel de formulări paremiologice („pentru a-şi realiza ţelul calcă şi pe cadavre”). Succesul nu e o ţintă în sine şi nu trebuie să se definească prin obiective „materialiste”! Nu eşti un om de succes dacă ai furat, dacă ai căsăpit, dacă ai distrus, dacă ai călcat în picioare interesele bune ale altora, dacă ai stropit cu noroi lucruri „sfinte”, dacă nu te interesează de cei din familia ta, din jurul tău etc. Succesul e un concept de scop sau de mijloc pentru atingerea scopului?