Colţu’ meu / Un hoţ rămâne hoţ!

Fără să vreau am aflat că o doamnă ce ocupă o funcţie importantă într-o instituţie la fel de importantă este bine mersi pe post deşi a fost condamnată la ceva ani cu suspendare pentru furt, ca să o spun de-a dreptul. Cu ceva ani în urmă a fost un caz ce a ţinut prima pagină o perioadă de timp destul de lungă. O mână de oameni au băgat mâna în butoiul cu miere bugetară şi au lins până nu s-a mai putut. Ei, bugetari din naştere, s-au gândit că după atâţia ani li se cuvine şi altceva în afara salariului de bugetar.

Gaura produsă s-a ridicat la multe miliarde, dintre care o parte i-au căzut în sarcina acestei doamne. Anii au trecut şi lucrurile s-au estompat. Cine se mai gândeşte la furturile din anii trecuţi? Sunt multe exemple de haiduci ai momentului şi întâmplările lor minunate.

Cu toate acestea nu am crezut că mă va invada trecutul, trecând prin holurile instituţiei respective. Am revăzut cu ochii minţii povestea trecută în timp ce un prieten îmi spunea ce este acum după ce a fost atunci.

Duduia e pe post şi nu are nicio treabă cu nimeni, chiar dacă se ocupă cu exact aceleaşi lucruri ca mai demult. Chiar dacă a fost condamnată şi… pare un conflict, dacă nu de interese, cel puţin de morală.

Păi, mama ei de treabă! Ca să nu înjur birjăreşte. Chiar nu s-a găsit o altă persoană care să gestioneze un departament important al unei instituţii importante? Nu a văzut nimeni, nu a ştiut nimeni?

Dar cireaşa de pe tort de-abia acum urmează.

Cucoana a avut un control cu ceva timp în urmă, în acest an, şi, ca să vezi! Are probleme nu chiar identice, dar asemănătoare cu cele din trecut.

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba!

Asta e pentru cei care pledează pentru reabilitarea hoţilor şi nesimţiţilor ce populează viaţa publică maramureşeană.

Nu există reabilitare absolută. În general, un hoţ rămâne hoţ! Poate diferă modalităţile de operare, dar faptele vor fi cam aceleaşi.