Mă tot mir / Trăim într-o lume

Aşa cum era de aşteptat, Senatul României a respins cererea DNA de ridicare a imunităţii parlamentare a lui Gabriel Oprea. Ca de obicei în astfel de cazuri, senatorii au făcut zid în jurul unui răpciugos, singurul motiv fiind acela că generalul cu patru stele şi faţă de chupacabra ieşită la vânătoare e unul de-al lor, e din aceeaşi specie.

L-am văzut pe nemernicul ăsta de Oprea la un post de televiziune, la puţin timp după votul absolut respingător al senatorilor. Numărătorul de izmene soldăţeşti se căia pentru că le-a cerut colegilor din Senat să nu aprobe cererea procurorilor şi se jura că data viitoare o să le ceară să-l lase fără imunitate şi fără izmene pe vreme friguroasă.

Născut la Fundulea, Oprea s-a obişnuit să fie pupat în fund şi d-aia votul din Senat nu l-a surprins, cu toate că se plânge că e victima unei lucrături politice făcută pe la spate, insinuând că nişte oameni răi au şi organe sexuale, nu doar limbă. Se mai plânge de cât de parşivă e lumea asta şi fiul lui Gabriel Oprea, pe care-l cheamă, culmea inventivităţii şi a inovaţiei în materie de botez, fix Gabriel Oprea. Beizadeaua de douăzeci de ani, cadorisit de tat’su cu un Audi de o sută de mii de euro, zice că ce i se întâmplă tătânelui personal e din cauză că „trăim într-o lume în care unii trăiesc doar pentru propria mândrie şi putere”. Zi, să mori tu!

Progenitura lui Oprea are, în fond şi-n fund, dreptate. Cu micul amendament că ăla care a produs spermatozoidul din care a ieşit el e cel care trăieşte ăl mai mult doar pentru propria mândrie şi putere într-o lume în care trăiesc şi alţii. Că altfel nu se explică de unde are gheneralul atâtea stele, apartamente, case de locuit, case de vacanţă, spaţii comerciale, autoturisme, bijuterii, obiecte de artă, venituri (din salarii, pensie şi închirieri de diferite spaţii), cu toate că în toată viaţa lui mizerabilă a lucrat numai la stat şi n-a avut niciodată o afacere.