Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Jenant, mișeilor! / Zgârciți și risipitori
Am urmărit-o mult timp. Vine zi de zi și așteaptă, lângă un cântar vechi și trei perechi de ciorapi înșirați pe o pungă de plastic. Pe chipul palid, brăzdat de riduri, în care pare că lacrimile au săpat „șanțuri adânci”, doar ochii par vii. De câte ori văd că cineva cumpără o pereche de ciorapi de la ea, mă gândesc la cuvintele unui duhovnic contemporan, care ne îndemna să învelim pomana pe care o dăm, în demnitate.
Bătrânica nu cerșește, mâinile ei, în loc să stea întinse, mânuiesc andrele. Iar chipul ei, ce poartă amprentele vremii, pare o icoană a demnității.
Într-o zi, la bătrânica mea s-a oprit o doamnă bine îmbrăcată. A cercetat ciorapii și a spus imperativ: „Ori îmi dai două perechi la 10 lei, ori nu cumpăr deloc”. Bătrâna, demonstrând încă o dată că are suflet nobil, nu a negociat, nici măcar nu a răspuns, i-a întins doar ciorapii. Femeia bine îmbrăcată a zâmbit cu satisfacție, deh, a economisit doi lei, apoi s-a așezat la o terasă. Când chelnerul i-a adus cafeaua, a tot plătit-o, menționând cu satisfacție: „Păstrează restul”. Deh, făcuse deja două „fapte bune”. Urmărind scena, nu știu de ce, mi-a venit în minte îndemnul lui Nicolae Steinhardt: „Fiți risipitori cu cele mari”.
Poate din comunism sau din genetică, nu știu, dar noi, românii, avem mereu tendința, sau poate frustrarea, de a ne da mari cu cei pe care-i considerăm mai mici: negociem la piață, cu țăranii, dar lăsăm în restaurant bacșișuri de sute de lei; lăsăm să treacă un amărât neajutat, scuzându-ne că noi ne dedicăm scopurilor mărețe și că gesturile noastre de generozitate merită un subiect pe măsura ego-ului nostru; ne plângem mereu de vremuri, societate și civilizație, dar uităm că principala caracteristică a unui OM e omenia.
Cumva, noi, românii, am devenit zgârciți cu „cele mari”. Cuvinte ca patriotism, onoare, simț civic, bunătate ni se par desuete. Le negociem la sânge, ca și doamna cu ciorapii, preferând, cu generozitate, sloganurile sterile: europenism, toleranță etc.
Pe mine, tot Nicolae Steinhardt și bătrâna cu ciorapi m-au dumirit: nu, nu ni se cere să fim buni, curajoși, cu spirit civic într-un moment x, în care în stil hollywoodian vor cădea artificii și ne vor face galerie mii de oameni, iar un avion va scrie pe cer numele nostru. Nu! Dumnezeu, morala, bunul simț și omenia ne cer să fim buni și curajoși acum și în orice moment și, mai ales, în fața oricui.