Editorial

... „Viata noastra moderna pare a se apropia de povarnisul fatal, pe care istoricii latini il presupun, fara cuvant, a fi existat inaintea constituirii statelor, adeca acea stare de vecinica vrajba, insemnata cu vorbele bellum ominium contra omnes, rasboiul tuturor contra tuturor. Dar, precum in roiul de albine sau in musinoiul de furnici nu exista legi scrise si facultati de drept, desi toate fiintele, cate compun un roiu,   

„Cine se adaposteste de sine pierde contactul cu daimonul sau etic. Cine se decide sa locuiasca in sine, in umbra si in lumina sa, afla, incet-incet, ceva despre ordinea universala. Daimonul incepe sa vorbeasca.” (Andrei Plesu, Minima moralia). Sunt cuvintele care m-au urmarit cel putin 20 de ani.

(prima parte)

E dumineca dimineata si pornim sub apasarea norilor spre Borsa. De fapt spre Muntii Rodnei. E solstitiul de vara, dar vremea e pe placul meu. Racoroasa, cu vanturi cand subtile, cand intetite.

Dom’le, ne-am pricopsit cu o colectie de tablouri a mai prima, singurul lucru care ne lipsea ca sa putem spune ca macar cultura merge bine in Romania. Fix unsprezece tablouri au fost recent expuse la Muzeul Taranului Roman din capitala patriei noastre, tablouri avandu-i ca subiecte pe Nicolae Guta, Vali Vijelie, Adi Minune, Cornelia Catanga, Marian Mexicanu, Dan Bursuc, Florin Salam, Sorinel Pustiu si Carmen Serban. Artistul   

Dupa amanari, au fost instalati noii directori ai DGASPC Maramures. Nimic nou, totul este sub controlul politic. Ce performanta? Un moft pe care noi, cei din presa, il visam zi si noapte. La economic a ajuns cine trebuia, cine dorea, cine a facut tot posibilul pentru a ajunge in celebrul fotoliu al Mariei Griguta.

Sunt convinsa ca sunt oameni care il fac pe Dumnezeu sa zambeasca admirativ. Pentru ca mici, neputinciosi si slabi, se incapataneaza sa lupte. Si sa considere lupta o datorie.

Parca noi romanii am fi „defazati” cumva in curgerea asta a timpului si lucrurilor care conteaza pentru viitorul speciei. Nu am stiut niciodata sa ne aliem de la bun inceput cu castigatorii, ci am pierdut vremea indecisi ca magarul lui Buridan.

Biserica Ortodoxa Romana este foarte dinamica in ultimii ani si in plan „imobiliar”. S-au construit sute de biserici si manastiri, schituri si asezaminte sociale... Se ridica, in sfarsit, Catedrala Patriarhala...

(partea a treia)

InaltPreasfintitul ori monahul Justinian nu are nevoie de nici un laudatio, dar voi incerca cateva cuvinte simple despre lumea pe care o simbolizeaza cu o putere si limpezime nepamanteasca. In primul rand imi amintesc cum, cu putini ani in urma, in Saptamana Patimilor, a venit la inchisoare. Cuvintele lui din biserica pareau picurate din Cer. Cand aspru si taios, imediat bland si iertator, dar intotdeauna Dumnezeiesc. La