Fereastra închisorii / Rododendronul, fiul munţilor

E duminecă dimineaţa şi pornim sub apăsarea norilor spre Borşa. De fapt spre Munţii Rodnei. E solstiţiul de vară, dar vremea e pe placul meu. Răcoroasă, cu vânturi când subtile, când înteţite.

Lăsăm în urmă cel mai frumos loc din lume, Cavnicul, urcăm agale muntele pentru a trece în Maramureşul cel istoric, după spusele clasice. De o parte şi de alta, Gutinul e la fel de frumos şi tainic.

Coborând spre Budeşti întâlnim stâne după stâne. Mioarele sunt plecate, păstorii cu ele. Îmi amintesc că Părintele Cleopa, întrebat fiind unde s-a simţit cel mai bine în viaţa lui, a răspuns pe nerăsuflate: la oi. Spunea că acolo a avut timp împlinit pentru toate: pentru rugăciune, pentru citirea Sfintei Scripturi, pentru contemplarea naturii, pentru apropierea de tot ce este mai sfânt şi simplu pe pământ.

Colegii mei de serviciu se amuză când le spun că la vremea pensiei visul meu este să vieţuiesc un an la oi, în vârful muntelui. Şi îmi amintesc că bunicul meu, copil fiind, făcea transhumanţă din Munţii Pindului până la Bosfor, iar când mergea cu nepotul său pe munte, în bătrâneţile sale frumoase, se oprea să audă apa de munte cum curge nesfârşit. Şi să privească brazii cei înalţi. Şi retrăia toată copilăria sa fericită din inima munţilor.

Apoi aruncăm o privire spre Breb, un sat mitic. Doar drumul prost de ani lungi de zile, ca să nu-i zic blestemat (celebrul tronson Baia Sprie - Bârsana) ne aminteşte de neputinţa oamenilor. Ca să nu-i zic ticăloşie.

Din Sighet până în Vişeu locuri frumoase, cu coline scăldate de lumini liturgice şi fânuri proaspete. Iar drumul bun îţi aduce aminte că se poate. Că civilizaţia şi respectul faţă de oameni există şi la noi.

Ajungem la Cascada Cailor, sălbatică şi inaccesibilă. Abruptă şi cu o curgere legendară. Nu înainte de a privi spre veşnicia piscurilor înalte. Îmbrăcate în rododendron. Feţe întregi de munte strălucesc enigmatic în culori dumnezeieşti. Rododendronul e acolo sus pretutindeni, precum un prinţ. Fiul muntelui, iar noi admiratorii lui, buimăciţi de atâta frumuseţe.

Slavă ţie, Doamne!