Editorial

Ma framanta o idee de mai bine de doua decenii. Nu e originala, in esenta ei, dar cred ca ar putea instaura o zona de bine in niste perimetre sensibile. Avem in Maramures peste o suta de cimitire evreiesti. Majoritatea sunt chiar bine ingrijite. Avem la Sighetu Marmatiei „pietre de memorie” care fac din acest oras cea mai importanta urbe pentru relatia noastra cu evreii (neamul, istoria, adaptarea, problemele...).

- Nu incerca sa schimbi oranduirea unei mari natiuni. - Gloata poate deveni o dihanie hada. - Dintre toate soiurile de dobitoace, cea mai rea poate fi speta umana atunci cand devine „turma”.

In zilele noastre se poate constata un fel de nebunie, o adevarata patima a distrugerii. Aceasta patima este „Eu”-ul, adica mandria. Mandria a transformat „ingerul luminii” in diavol, iar, acum, mandria are puterea de a distruge oamenii. Din aceasta cauza, orice, chiar si in doza cat de mica, amestecat cu mandria, este inrudit cu diavolul si cu diabolicul.

(partea a patra)

Emotia publica din ultima vreme, legata de comiterea unor infractiuni oribile, de orice fel ar fi acestea, este legitima si pe buna dreptate trebuie sa conduca la schimbari in politica penala. Orice cetatean are dreptul sa-si exprime propriile opinii, chiar exagerate, iar doctii care considera ca detin exclusivitatea caii drepte ar trebui sa coboare putin in strada, in lumea reala.

Pe langa cinematograful Minerul, administratia orasului a preluat si o parte a bazelor sportive. Actele au fost semnate la Strandul municipal, un alt loc de legenda al copilariei mele. Strandul! O, ce chestie importanta pentru copiii de atunci, dar si pentru tineri sau adulti. Am revazut strandul dupa zeci de ani si am crezut ca nu vad bine. Un loc destul de mic, in imaginatia mea strandul orasului avea dimensiuni uriase.

Nu stiu cum s-o numesc. Uimire, dezamagire, atitudine socanta, gluma sau, mai direct si nesofisticat, prosteala pe fata? Dar „nu-stiu-ce-ul” asta a fost provocat de reactia consilierului prezidential Adrian Muraru, care, culmea, a si ocupat in trecut postul de presedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER)!

Mostenirea steinhardtiana constituie un element de patrimoniu de o mare valoare culturala. Plusurile aduse pe piata ideilor prin lucrarile de cercetare doctorala din ultimii ani, care au in vizor aspecte sectoriale din opera marelui scriitor si carturar, contribuie la deschiderea unor noi orizonturi vizionare si largesc aria de cuprindere a unor aspecte care se releva drept subiecte trainice.

…„Am asistat de curand la o discutie, in care un cetatean american l-a intrebat pe un cetatean roman, doctor in stiinte si profesor universitar la una dintre cele mai mari universitati din Romania: „If you are so damn smart, why ain’t you rich?”. Recunosc, intrebarea m-a luat prin surprindere si pe mine, simplu observator, iar profesorul, vizibil uimit, s-a fastacit cateva zeci de secunde si a replicat: „Nu   

La aceasta intrebare am putea raspunde si da, si nu. Ar putea avea. Adica, de ce ar putea avea o invatatura a lor profetii, care erau tot oameni, de ce ar putea avea o invatatura a lor Apostolii? Nu spunem noi „invatatura Apostolilor”? De ce n-ar putea avea si Maica Domnului? Apoi, si Sfintii Parinti de mai tarziu au si ei invataturi.

Sint vechi – si adinci – rafuielile mele legate de educatia noastra. De fapt de sistemul de invatamint pe care il avem. Care se denatureaza pe zi ce trece, care nu mai tine cont de valori – culmea, nici macar el! – , de principii sau de etica.