Și tot zbor / Tot despre educaţie...

Sînt vechi – şi adînci – răfuielile mele legate de educaţia noastră. De fapt de sistemul de învăţămînt pe care îl avem. Care se denaturează pe zi ce trece, care nu mai ţine cont de valori – culmea, nici măcar el! – , de principii sau de etică.

Îmi aduc aminte de un celebru dicton promovat de Sabin Gherman acum peste 20 de ani, la Cluj – M-am săturat de România! şi cred că m-am săturat şi eu să văd că ne conduc oamenii care nu ne reprezintă, că avem miniştri analfabeţi – sau semidocţi, că avem conducători cu şcoli făcute la fără frecvenţă şi după alte criterii decît cele normale, sănătoase, creştine sau de bun simţ. Care umple ecranele cu o atitudine sfătoasă, atotştiitoare, total lipsită de orice substanţă. Dacă nu ar fi aşa, nu am fi unde sîntem – în coada Europei.

Şi dacă tot am menţionat sintagma de bun simţ, pot să afirm cu certitudine că nu îi caracterizează nicicum pe cei care – culmea – o chiar folosesc! Se spune că omul sfinţeşte locul, dar tot aşa bine omul îl şi distruge! Neoamenii puşi să conducă instituţii nu fac din acestea decît nişte destituţii, pentru că valorile pentru ei nu există – sau reprezintă alte repere, departe de cele educate, învăţate în familiile sănătoase, la şcoală sau în biserică.

Dacă pînă mai ieri un bun prieten se plîngea că nu mai găseşte specialişti cu care să lucreze în fabrică, acum deja îmi spune că nu mai găseşte nici muncitori de rînd, nici măcar necalificaţi. Ce multă lume şi ce puţini oameni – e concluzia lui, la care nu poate decît să conchidă amar, citîndu-l pe bunicul lui: Îmi spunea moşul: măi nepoate, ceea ce ai stricat într-o zi tomneşti în patru. Dar ceea ce s-a stricat în jumătate de secol de comunism oare în cît timp se va tomni?

Mai mult decît atunci, ceea ce nu a stricat regimul comunist au reuşit acum să strice actualii guvernanţi, sub semnul unei false şi făţarnice alianţe stînga-dreapta, care nici măcar nu a rezistat prea mult: să zguduie din temelii tot sistemul de educaţie românesc, cu tot ceea ce a însemnat el sănătos, valoros, de cinste. Lichenii şi lichelele au ajuns să lichefieze societatea românească şi să cuprindă, tentacular, sub semnul unei guvernări stîngace (nu numai de stînga), prin semidocţi sau analfabeţi, pînă şi biserica. şi rămîne celebră, ca o colsolare amară vorba lui Ţuţea: cu stînga nu îţi poţi face nici măcar cruce!

Destituirea stîngii şi în-dreptarea – e una din puţinele soluţii care ne-ar mai putea, cu greu, salva. România, trezeşte-te!