Biblioteca de idei / Livada celor drepţi

Mă frământă o idee de mai bine de două decenii. Nu e originală, în esenţa ei, dar cred că ar putea instaura o zonă de bine în nişte perimetre sensibile. Avem în Maramureş peste o sută de cimitire evreieşti. Majoritatea sunt chiar bine îngrijite. Avem la Sighetu Marmaţiei „pietre de memorie” care fac din acest oraş cea mai importantă urbe pentru relaţia noastră cu evreii (neamul, istoria, adaptarea, problemele...).

După ce am văzut şi studiat mai multe variante ce s-au pus în operă, de genul „Pădurea Celor Drepţi”, m-am gândit că în oraşul de la confluenţa Izei cu Tisa poate fi găsit un teren de circa 2-3 ha unde să se amenajeze o livadă specială.

Aici ar putea să fie invitaţi să planteze un pom toţi evreii cei strămutaţi din Maramureş în decursul timpului sau urmaşii acestora.

Fiecare POM ar trebui să poarte o inscripţie unitară: identitate nominală, satul din Maramureş, locul actual în „lume”... Fundaţia ce s-ar ocupa cu o astfel de iniţiativă ar putea disemina această idee pe canalele oficiale ale comunităţilor evreieşti, iar invitaţia de a aşeza un „pom roditor lângă un izvor de apă vie” ar putea constitui un element de „atracţie” culturală, etnică sau confesională.

Memoria evreilor în Maramureş constituie un capitol de viaţă ce nu poate fi evitat de nici un istoric. Dar orice trăitor aici în Nord trebuie să ştie şi ce a fost şi ce este şi ce trebuie să fie. Evreii sunt probabil poporul cu cea mai bine conservată memorie istorică. Cartea Cărţilor – Biblia – e cea mai bună dovadă. Sunt însă şi altfel de „cărţi”. Cimitirele, monumentele funerare sau cele istorice, casele memoriale sunt, până la urmă, tot forme de identitate. O grădină aleasă şi bine ocrotită de tipul „Livada celor drepţi” ar putea însemna inclusiv faptul că neamul nostru s-a purtat întotdeauna „drept” cu ceilalţi concetăţeni, dar şi că le oferă o şansă inedită de a-şi edifica o formulă nouă de evidenţă, identitate şi memorie. Cine citeşte, să înţeleagă! Iar cine înţelege, să ducă ideea mai departe! Eu cred în „forţa de iubire” a unei astfel de iniţiative! Şi în „forţa ei de expresie” spirituală!