Colţu’ meu / Reîntâlnire cu vechiul ştrand

Pe lângă cinematograful Minerul, administraţia oraşului a preluat şi o parte a bazelor sportive. Actele au fost semnate la Ştrandul municipal, un alt loc de legendă al copilăriei mele. Ştrandul! O, ce chestie importantă pentru copiii de atunci, dar şi pentru tineri sau adulţi. Am revăzut ştrandul după zeci de ani şi am crezut că nu văd bine. Un loc destul de mic, în imaginaţia mea ştrandul oraşului avea dimensiuni uriaşe.

 Locul în care veneam cu cei de la bloc pentru a face baie, a ne juca de-a tot felul, a sta cu fetele de vârsta noastră, fără muzică aiuristică, fără alcool în exces, cu bun simţ, cu grijă pentru apa din bazin şi cu dorinţa de a fi acolo toată vara. Poate şi de asta mi s-a părut că ştrandul este imens.

Acum am văzut bazinul mare fără apă, ruginit, distrus, cu nişte sălcii ce au crescut pe fundul bazinului într-un mod interesant, un fel de perdea verde ce separă partea adâncă a bazinului mare, de partea acceptabilă ca adâncime. Mai este bazinul mediu şi cel pentru copii. Cam atât!

Terenul este denivelat, iar copacii au crescut pe toate laturile ştrandului. Se mai văd vechile toalete în care nu am îndrăznit să intru, se mai vede la intrare locul în care era un punct de vânzare pentru suc şi altele, dar nu îmi mai amintesc dacă se găsea ceva pe acolo în anii ’80, poate şi de asta era un spaţiu aşa de pricăjit. Pe de altă parte este interesant că după 1990 nu s-a dezvoltat ştrandul aşa cum ar fi fost firesc.

De fapt, ceva tot s-a dezvoltat pe acolo. Cimitirul construit ca o parte a cimitirului din parc a ocupat o bucată de teren între ştrand şi stadion. Nu mai ştiu care a fost inteligentul cu această soluţie, dar acum se vede că nu e bine nici pentru stadion, nici pentru ştrand, nici pentru cimitir. Prin definiţie un astfel de loc trebuie să fie de reculegere, să aibă alei pe care se poate circula, medita, sta… Nu este cazul acestui complex de clădiri cu funcţiuni atât de deosebite. Probabil singura soluţie ar fi crearea unei perdele de copaci…