Editorial

E duminica dimineata si primesc un telefon de la un vecin. Sunt invitat la o stana. Mai bine zis chemat, fiindca pastoritul e una din chemarile fundamentale ale umanitatii, termenul de invitatie fiind parca potrivit unor chestiuni mai cosmopolite.

Robul lui Dumnezeu, Gheorghe Becali, avand statutul vremelnic de infractor si conditia perpetua de dreptcredincios, a scris mai multe carti, nici macar nu conteaza cate. Una pare a fi mai importanta decat alealalte, pentru ca este o carte despre cele sfinte, avand si un titlul pe masura: „Iubirea milostiva si mantuitoare”. Cu ajutorul acestei carti hotul Becali a iesit mai devreme decat se cuvenea de la „mititica”.

De citeva zile, celebrul manager al firmei Danone, Emmanuel Faber, invitat la Scoala de Comert de la Paris pentru a sustine un cuvint in fata absolventilor, imi aminteste de Steve Jobs de la Apple si de discursul lui in fata studentilor. Am ramas cu o idee care mi se pare plina de adevar: gloria este doar o cursa fara de sfirsit care nu duce nicaieri.

Luna trecuta, in Creta, s-or intalnit marii mahari ai ortodoxiei, minus cativa, cum ar fi par de-un examplu, tartorul Moscovei. Asta nu-i nici un bai, ca si io ma intalnesc cu hoverii mei, din cand in cand. In Creta o fost si Danut al nostru, ca l-am recunoscut usor la teve, pen’ca numa’ el dintre toti era intolit in alb, tati ailalti purtand bulendre negre.

Nu sunt genul care sta sa manance la restaurant decat foarte rar, din mai multe motive, cel principal fiind lipsa companionului. Apoi si preturile piperate sau o atmosfera ce nu te indeamna la visare, liniste dupa o masa buna.

Strabunica mea avea o vorba: „cine-i de ruga, ii si de fuga”. N-am intrebat-o niciodata ce inseamna, dar era oarecum subinteles. Atunci, ma gandeam ca expresia vine de la inscriptionarile de pe crucile vechi „roaga-te ca si cum ai muri maine si munceste ca si cum ai trai o vesnicie”. Si poate oarecum asa si era. Pentru ea, expresia asta era de fapt o definitie a „omului total”. Pentru ea si generatia ei, nuantele   

E minunat sa fii vizitat de oameni cu faclii in mana, care pot sa-ti lumineze calea prin vesti bune, aducatoare de mari bucurii sufletesti.

Aseara am vorbit la telefon cu un om deosebit, pe care l-am cunoscut in circumstante mai putin faste. O vedeta a unor alte timpuri, de care, majoritatea celor sub 50 de ani nu cred ca au auzit, bucurestean get-beget, prieten sau cunoscut cu toti cei „mari” , mai ales din sistemul medical, cei pe care ii vedeam la televizor sau din cartile carora invatam. Reclamase un medic care, in opinia lui, nu se ocupase de el asa cum   

Cuvantul „constiinta” este un cuvant compus, alcatuit din doua cuvinte: „con” si „stiinta”, insemnand „impreuna-stiinta”, ceea ce inseamna ca in inaintarea noastra spre adevarata stiinta nu suntem singuri, ci mai suntem cu Cineva, suntem impreuna cu Dumnezeu. De fapt, constiinta este templul glasului lui Dumnezeu in noi.

(prima parte)

Oricui spui ca ai fost in Creta te intreaba invariabil cum a fost in vacanta. Pare straniu, dar eu chiar am fost la munca acolo, ori, mai bine zis, cu treburi de serviciu.