Mă tot mir / O chestie de nimic

Robul lui Dumnezeu, Gheorghe Becali, având statutul vremelnic de infractor şi condiţia perpetuă de dreptcredincios, a scris mai multe cărţi, nici măcar nu contează câte. Una pare a fi mai importantă decât alealalte, pentru că este o carte despre cele sfinte, având şi un titlul pe măsură: „Iubirea milostivă şi mântuitoare”. Cu ajutorul acestei cărţi hoţul Becali a ieşit mai devreme decât se cuvenea de la „mititica”.

Teoretic, respectiva scriere ar fi trebuit să aibă un caracter ştiinţific. Una dintre marile întrebări legate de această scriere rămâne cea legată de modul în care a fost ea realizată.

Cum poate un semianalfabet să scrie o carte cu caracter ştiinţific în condiţiile în care el n-a citit nici o carte în viaţa lui? Ne-a şi explicat că el nu poate citi, pentru că îi dau lacrimile. Da’ de scris poate să scrie. Adevărul e că m-am săturat să tot scriu despre toţi nemernicii ăştia, proşti făcuţi grămadă, cu multe volume ştiinţifice scrise în puşcărie. Se pare că revolta mea e nejustificată într-o lume care iubeşte infractorii, îi votează şi îi elogiază. Singurul lucru care contează e volumul banilor în care se scaldă infractorul. Dacă respectivul infractor mai aruncă un purcoi de bani furaţi şi spre deloc sfânta biserică, păcatul nici nu mai există. Aşa se face că mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a fost coordonatorul lucrării lui Becali. Iubirea milostivă şi mântuitoare are şi ea un preţ...Într-o lume strâmbă, lucrurile nu pot fi decât strâmbe. Ca urmare, hoţul este eliberat pentru că a mai săvârşit o infracţiune, părtaş la hoţie în acest caz fiind mitropolitul.