Colţu’ meu / Ciubucul românesc şi cel european

Nu sunt genul care stă să mănânce la restaurant decât foarte rar, din mai multe motive, cel principal fiind lipsa companionului. Apoi şi preţurile piperate sau o atmosferă ce nu te îndeamnă la visare, linişte după o masă bună.

În mai rarele ocazii în care mănânc, totuşi, la restaurant, am o veşnică dilemă, dacă trebuie să las ciubuc şi cât.

Suma trebuie să fix cam aceeaşi, fie că mănânci o ciorbă, fie că ai o friptură sau o salată? Dacă ai cheltuit 9 lei sau 18 lei ori 35, cât la sută dai? Este o dilemă! Am fost în situaţia de a nu face nimic, iar cei care mă serviseră au avut o atitudine greu de reprodus.

Asta este clar, în majoritatea cazurilor lipsa bacşişului duce la scăderea serviciilor pe care le-ai plătit. Ceea ce nu este corect.

Mi-am spus că sunt un tip depăşit, că sunt zgârcit sau indiferent la strădania celor care au o muncă destul de grea.

Tot timpul îmi spuneam că în alte locuri lucrurile stau altfel, ba am citit şi de liste cu ciubucurile date de beneficiarii unor servicii, de orice fel.

Aşa am păşit pe meleaguri străine, cu sentimentul că mă voi face de râs, că nu voi şti ce să fac. Şi am văzut, este drept, în număr limitat, dar suficient să îmi dau seama de comportamentul unor europeni.

Că ai fost la restaurant, la benzinărie sau la magazin, la pizza sau la cafea, în Slovenia sau în Italia, chiar în Ungaria, am văzut peste tot acelaşi comportament. Cumperi ceva şi se dă bon pentru orice, iar cel care cumpără scoate portofelul sau cardul şi achită. Cum pe acolo sunt în circulaţie euro, se plăteşte în moneda care ne dă nou spaime.

Restul este încasat conştiincios, fără a lăsa nimic, nici măcar bănuţii ăia mici pe care noi nu îi mai luăm, deoarece sunt greu de refolosit.

Am rămas mirat de faptul că, la o casă, cel care plăteşte stă fără probleme şi îşi caută mărunţişul fără să fie privit cu dispreţ sau mai ştiu eu cum. Şi la restaurant am văzut oameni care studiau nota, se lămureau că este bine şi achitau până la ultima centimă, dar nu mai mult. Şi erau priviţi la fel.

Evident, nu am văzut cum se comportă cei bogaţi, că sunt mulţi prin Europa. Probabil această categorie obişnuieşte să lase un ciubuc.