Editorial

Cred cu tarie in drepturile omului, toleranta si libertate. Dar nu in cele din tratate si „spiciuri politicaly corect”, ci in cele probate cu fapte.

(a treia parte)

Prin luna ianuarie, pe undeva, spune gura lumii ca se sarba­to­reste Ziua Internationala a Imbra­tisarilor.

Am urmarit depunerea juraman­tului de catre presedintele ales al SUA, Joe Biden, intr-o transmisie televizata. Nu cred ca s-a mai difuzat pe televiziunile romanesti manifestarile prilejuite de acest eveniment atat de important pentru americani, dar si pentru intrea­ga lume.

Nu sunt nici coronasceptica, nici antivaccin. Am toate vaccinurile obligatorii si, in principiu, cred ca acestea au repre­zentat un pas urias in medicina. Dar, tot in principiu, nu sunt de acord cu conditio­narile de niciun fel.

La data aparitiei acestui articol, transferul de putere intre prese­dintele perdant, Donald Trump, si presedintele ales, Joe Biden, a avut loc de trei zile. Donald Trump a sustinut tot timpul ca alegerile au fost viciate in defavoarea lui si, in acest sens, s-au depus mii de sesi­zari la instantele americane.

Mi-am propus sa incep editorialul apeland la cuvantul Mantuitorului Hristos: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvantul Meu nu va trece”.

(a doua parte)

Vaccinarea s-a transformat dintr-o problema de sanatate publica intr-una de constiinta.

Dupa un an catastrofal, un inceput de an in aceeasi nota. Pandemia asta nenorocita ne-a aranjat pentru o perioada lunga de timp. Nimic din ce a fost - obiceiuri, obis­nuin­te, dorinte - nu mai exista.

Ce cauta aceste elemente nesa­na­toase in viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa cas­tige avere si onori, pe cand statul nu este nicaieri altceva decat organizarea cea mai simpla po­sibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumuland cate trei, patru insarcinari publice dintre care n-ar putea sa