Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Colţu meu. Dor de normalitate
După un an catastrofal, un început de an în aceeași notă. Pandemia asta nenorocită ne-a aranjat pentru o perioadă lungă de timp. Nimic din ce a fost - obiceiuri, obișnuințe, dorințe - nu mai există. Mergi pe stradă cu masca pusă regulamentar și ești atent la ceilalți. Nu mai vezi un afiș nou, o vitrină reamenajată. Nici nu te mai interesează. Când auzi că tușește cineva, fiind la rând undeva, ieși și pleci. În magazine te duci, ca un automat, la raftul cu dezinfectanți să vezi ce a mai intrat. Spălatul pe mâini a devenit un automatism, nu că ar fi ceva rău, dar parcă suntem niște roboței ce execută un program.
De mers în excursii parcă nu îți mai vine. Deși te gândești cu plăcere la vacanțele trecute, oriunde ar fi fost făcute, acum te-ai duce și nu prea. Te gândești la același lucru, obsedant. Virusul și pandemia. Și toată această nebunie a avut și efecte, poate, pozitive. Nu te mai uiți la televizor. Ore în șir. Pe toate canalele, știri despre și cu virus, despre vaccin și despre cum văd românii pandemia. Discuții la nesfârșit, fără cap și coadă, despre același lucru.
În acest context, este greu de făcut un plan, așa cum se făcea la început de an. Ca atare, stai acasă și aștepți ca totul să revină la normal. Unii spun că normalitatea, care va veni, nu va mai fi ca aceea de dinainte de pandemie. Poate. În rest, liniște și pace. Doar la americani sunt probleme incredibile, greu de văzut, acceptat, înțeles. Cel care încă e la butoanele valizei speciale trebuie să plece
departe. Susținătorii lui din România, cei cu teoriile conspiraționiste, au dispărut din spațiul public. Mai este una cu gură mare ce a ajuns prin Parlament, dar devine neglijabilă.
Poate se va vota și bugetul ăla odată, ca să se poată face plățile normale, ca economia să pornească. Deci, nu ne dorim nimic special.