Jenant, mişeilor! „Netrebnicii care ne conduc…

Ce caută aceste elemente nesă­nă­toase în viața publică a statului? Ce caută acești oameni care pe calea statului voiesc să câș­tige avere și onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă po­sibilă a nevoilor omenești? Ce sunt aceste păpuși care doresc a trăi fără muncă, fără știință, fără avere moștenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împli­nească nici pe una în deplină conștiință?
 
Ce căuta d. X, profesor de universitate, care nu știe a scrie un șir de limbă românească, care
n-are atâtea cunoștințe pozitive pe câte are un învățător de clase primare din țările vecine și care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic și om de stat?
 
(...) Ciudată țară, într-adevăr! Pe cei mai mulți din acești domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea
să-și câștige, printr-un meșteșug cinstit, pâinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce acești domni și-au mântuit așa-numitele studii, vin iar la stat și cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârșitul vieții. Dar nu-i numai atâta.
 
Țărani? Nu sunt. Proprietari nu, învățați nici cât negrul sub un­ghie, fabricanți - numai de pa­lavre, meseriași nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării.
 (...) Într-adevăr, cum li s-ar des­chide oamenilor ochii când unul le-ar zice: «Ia stați, oameni buni! Voi plătiți profesori care nici vă învață copiii, nici carte știu; plătiți judecători nedrepți și administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înșii nu-i ajunge leafa. Și aceștia vă amețesc cu vorbe și vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toți poruncesc și nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ție în frâu, ei își fac mendrele și vă sărăcesc, creându-și locuri și locușoare, deputății, primării, comisii și multe altele pe care voi le plătiți peșin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai și dezbracă, după ce voi i-ați înțolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puțin oameni care, prin mintea lor bine așe­zată, vă plătesc ce voi cheltuiți cu dânșii?
De aceea, alungați turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic și n-au nimic și vor să trăiască ca oamenii cei mai bogați, nu știu nimic și vreau să vă învețe copiii și n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine și voiesc să vă econo­misească pe voi toți”.

(Din ciclul „Icoane vechi și icoane nouăˮ, publicat în „Timpulˮ – 1877)