Fereastra închisorii. Test de normalitate

Vaccinarea s-a transformat dintr-o problemă de sănătate publică într-una de conștiință.
De la medicină serioasă, la metafizică de duzină.
Adică o prostie.
De la delirurile schizofrenice cu cipuri și desanturi diavolești și până la gargara imbecilă a cons­pi­rațiilor mondiale, avem de toate.
Revărsate în haznaua publică de tot soiul de cufuriți mintali și sinistrați emoțional, aberațiile legate de vaccin țin poporul cu gura căscată.
Lucrurile sunt simple.
E clar că perioada de testare e scurtă, că există o doză oarecare de improvizație.
Dar acesta e contextul.
Și urgența, necesitatea.
Ce faci când ai pană în deșert? Nu pui roata aia de rezervă subțire și mică?
Cum e, cum nu e, te duce și te salvează din pustiu.
Dacă nu o pui, gândind că nu e perfectă, mori și gata.
Așa e și cu vaccinarea.
O elementară balanță logică ne spune că alegerea vaccinării e singura opțiune de normalitate. Chiar psihică.
Restul sunt povești fără rost.

Vaccinați-vă!
E singurul gest normal, rațional și uman.
Chiar creștin.