Editorial

Memoria posteritatii este de prea multe ori nedreapta cu multi oameni mari si buni. Anul acesta avand in continutul sau numeric si o varsta rotunda de la descoperirea in 1921 a Manuscrisului de la Ieud, botezat apoi „codice”, mi-au venit si revenit in minte multi dintre cei care si-au centrat si concentrat cercetarile in aceasta directie.

Mai sunt cateva zile pana la sarbatorile mult asteptate de toata lumea. Ar fi pentru al doilea an in care pandemia ne face viata amara si ne pune la colt. Vor fi sarbatori petrecute cu un rictus pe fata. Unul de durere si de frica. Cine tot declara ca nu ii e frica e ipocrit.

Populatia Romaniei numara astazi peste 3,8 milioane de varstnici, iar multi dintre ei sunt afectati de singuratate si lipsa resurselor pentru un trai decent.

Exista si in viata comunitatilor sau a popoarelor doua planuri ale existentei, exact ca in viata fiecarui om: unul al supra­vietuirii si celalalt al dainuirii.

Cercetez de cateva zile diferite volume semnate sau editate de istoricul Valeriu Achim, infatigabil cercetator plecat spre eternitati in urma cu sapte ani.

„Orice persoana din UE are dreptul de a fi tratata in mod egal”, fara referire la „sex, etnie, rasa, religie, dizabilitati si orientare sexuala”.

Vechiul Testament contine, in afara de referinte despre Facerea lumii, despre originea universului, despre originea omului, date despre istoria poporului ales si indrumari morale. Foarte multe dintre indrumarile morale se refera la felul cum trebuia sa se poarte acest popor ales, menit ca din sanul sau sa se nasca Fiul lui Dumnezeu.

(a doua parte)

Pacatuind cu prea multa uitare pe o retea de asa-zisa socializare, am nimerit pe o pagina numita aparatorul ortodox. Mi s-a parut din prima ca semantica titulaturii miroase a fanatism si ceva bezna.

De sarbatoarea de 1 Decembrie, de obicei, in blocurile din jur, in cartierul in care locuiesc era pus Tricolorul. Am un vecin care fixase un suport mai solid si punea un drapel pe un bat mai mare, mai solid, in asa fel incat sa nu il ia vantul. Mai vorbeam cu el despre faptul ca tot mai multi au inceput sa arboreze Tricolorul.

„Ne-am intors! Chiar ne-am intors, dupa doi ani lungi de exil. Mai mult, ne-am intors – de-abia indraznesc sa pronunt cuvantul, dar tot trebuie spus, fiindca orice ar urma, ziua de azi e adevarata – ne-am intors triumfatori!