Fereastra închisorii. Schizofrenie

Păcătuind cu prea multă uitare pe o reţea de aşa-zisă socializare, am nimerit pe o pagină numită apărătorul ortodox.
Mi s-a părut din prima că semantica titulaturii miroase a fanatism şi ceva beznă.
Ortodoxia este atât de mistică, subtilă şi fermecătoare întrucât termenul militar de apărare sună chiar grobian. În fine…
Ce să vezi acolo, însă?
Un articol extatic despre cum un popă ortodox i-a strigat cu ură şi mânie Papei că este un eretic, de parcă-l văzuse pe cel mai mare dușman a lui Hristos.
În fapt şi în mod evident pentru o minte normală, bătrânul popă nu a fost doar penibil,   dar chiar atins de schizofrenia propriei misiuni de a apăra ce nu este de apărat.
Mi-a plăcut reacția poliției elene care l-a îndepărtat pe bufonul cu sutană ca pe un golan de duzină.
În loc să aprecieze gestul ecumenic şi sincer al Suveranului Pontif de a veni într-o ţară ultraortodoxă şi să-l întâmpine cu dragoste creștinească, bătrânul nostru a preferat o înjurătură isterică.
Şi un teatru ieftin. Oribil de ieftin.
Ce m-a oripilat au fost comentariile la articol.
De fapt, miile de comentarii care ridicau în slăvi şi chiar în sinaxar un gest mizerabil şi pe titularul acesteia.
O turmă de smintiți şi fanatici, care bineînțeles că merg în fiecare duminică la biserică.
Şi care îl confundă pe diavol cu Biserica Catolică.
Doamne! Schizofrenie curată!
Nimic mai mult de zis.
Poate doar: Doamne iartă-i!
Chiar dacă știu ce fac.
Pe frații mei ortodocși.