Editorial

(partea a adoua)

Multe persoane se declara timide si considera ca sunt inadaptate social tocmai pentru ca au o anumita dificultate in a deschide conversatii cu alti indivizi. Daca timiditatea este principala problema cu care ne confruntam in viata noastra cotidiana, atunci ar trebui sa ne consideram norocosi, deoarece este cea mai simplu de depasit.

In ultimii ani au aparut tot felul de teorii, una mai traznita decat alta, privitoare la originea poporului roman. Bazate pe studiile “foarte serioase” ale unor “cercetatori”, cei mai multi americani, bineinteles, studiile astea fac din romani cel mai important popor al lumii. Si, ca sa fie toata treaba asezata pe baze solide, istoria geto-dacilor e si mai interesanta.

Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata vreun idol. Nu pentru ca as fi stiut ca nimeni nu poate fi perfect, ci pentru ca, de fapt, nici macar Mos Craciun nu mi-a placut pe de-a-ntregul (facea de prea multe ori abstractie de dorintele mele si niciodata nu punea sub brad destula ciocolata). In schimb, nu cred ca exista oameni sau lucruri de la care sa nu fi luat sau sa nu fi invatat ceva.

Oficial ne este bine. Politicienii au intrat in vacanta, iar romanii se gandesc unde sa isi petreaca vacanta de vara. Ofertele curg garla, bani sunt, desi lumea se plange ca nu are, o situatie greu de inteles.

Batrana arata intocmai ca un personaj dintr-un tablou pe care il admiram cand eram copil. Micuta, incovoiata de vreme, cu fata spre pamant si cu sufletul spre cer. In fiecare dimineata, cand deschideam ochii, o priveam cum mergea agale spre bisericuta de lemn. In spate si in fata mai erau cateva „palcuri” de batrane, la fel de incovoiate, dar ea mergea singura, privind doar varful opincilor.

Se implineste un an de cand Profesorul Gheorghe Pop nu ne mai insoteste fizic in lucrurile pe care le facem sub obladuirea gandurilor bune pe care ni le-a lasat mostenire. Un an fara Magistrul cuvintelor, fara Sfetnicul ideilor, fara Mentorul activitatilor. Un an in care amintirile se infiripa repede, memoria suferind de prea mare prospetime si totul risca sa fie inundat de comparatii faptice, de interpretari diacronice, de   

Din cand in cand caut pe imdb sa vad cand va aparea pe ecrane „Jocul lui Ender”. Nuvela este o bijuterie si cred ca va fi extrem de greu ca filmul sa se ridice la acelasi nivel, chiar daca distributia este sclipitoare si in productie este total implicat Orson Scott Card, autorul.

Desteptii spun ca tacerea este de aur. Batranii sustin ca este atributul intelepciunii. E adevarat. Intr-o lume a minciunii, a spune adevarul te face cel putin „nelalocul tau” si cel mult revolutionar. Pentru oamenii „de treaba”, tacerea aduce mai mult a tradare si ipocrizie. Pentru ca ei stiu din istorie ca cele mai cumplite atrocitati s-au facut cu tacerea celor care ar fi trebuit sa vorbeasca.

(prima parte)

Pornim de la adevarul absolut ca toti dintre noi avem probleme. Suprimarea emotiilor poate genera mai multa durere si neplaceri decat cele pe care le avem deja. Unii dintre noi aleg sa isi pastreze problemele pentru ei, dar rezultatul este de regula o crestere in intensitatea distresului.