Editorial

„...In cartea sa, Psihologia poporului roman, publicata in jurul anului 1937, Constantin Radulescu Motru ne descrie calitatile si defectele, subliniind ca nu este nici pe departe o opera de patriotism, ci o serioasa opera de stiinta.

Vad cum, din ce in ce mai mult, in lumea zilelor noastre, circula retete: in special pentru slabit, pentru dieta, pentru tot felul de tratamente. Oamenii isi pierd timpul cu retetare, incercand sa repare, sa refaca, sa restabileasca nimic altceva decat o ordine initiala. Ordine pe care ei insisi au denaturat-o din multe, poate nenumarate motive.

(partea a treia)

Intelegerea modului in care oamenii gandesc si se raporteaza la diverse situatii este importanta pentru a imbunatati comunicarea. Exista multe arii ale psihologiei care studiaza comportamentul nostru, cautand explicatiile si cauzele care il genereaza.

In sfarsit, dupa lupte seculare care au durat cateva luni, Miscarea Populara a devenit partid. Intristat nevoie mare ca Elena Udrea n-a fost aleasa sefa la PDL, Basescu a si nascut a doua zi de la esec miscarea asta, ca n-a avut timp sa-si faca partid din prima.

Toti suntem obisnuiti sa impartim lumea in doua cete: rai si buni. Eminescu ii impartea in smintiti si in misei (chemandu-l apoi pe Tepes sa dea foc la puscarie si la casa de nebuni). Crestinismul le-a gasit si un loc: iadul pentru cei rai si raiul pentru cei buni. Catolicii au introdus intre ele un taram de „nici acolo, nici dincoace”, pe care l-au numit „purgatoriu”, loc de vacanta pentru cei „gri”.

ATENTIUNE: Aceasta rubrica se citeste de jos in sus. In caz de manifestari neplacute, nu va adresati nimanui.

Mi-am cumparat o bicicleta, nu de curse, nu de catarat, una obisnuita, clasica, sa spunem. Si, evident ca mai ieftina. A fost cumparata de la un magazin care vinde bicicletele firmei First Bike. Din Brasov.

A scrie despre orasul tau e mai mult decat o datorie cetateneasca. Traim intr-adevar intr-o lume uriasa, iar aceasta bucata de glie care este orasul in care traim exercita si rolul de punte intre fiinta traitoare si imensitatea „inconjuratoare”.

Oriune m-as uita in jur, am impresia ca este dezordine, chiar debandada, ape foarte tulburi, in care misuna pesti de toate speciile, de toate culorile, de toate marimile. Mai am si impresia ca majoritatea celor din jur se simt foarte bine in mediul acesta in care functioneaza doar instinctele dublate de comandamente simple: da si fugi, maieul e mai aproape decat camasa, o mana o spala pe cealalta, capul plecat...

Mi se pare ca sau ni se pare ca au devenit deja locuri comune pentru ceea ce, destul de des, inseamna mai mult decit opiniile personale, acum intrate intr-un orizont al impunerii. Parerea mea este asa de importanta, incat parca trebuie sa tina loc unui concept generalizat si generalizant, chiar daca in realitate ea nu este decit un simplu punct de vedere.