Editorial

Candva mi s-a parut interesant sa observ cum folosesc semenii nostri cuvantul ULTIM si derivatele lui. Fiecare dintre noi avem experiente diferite legate de el, in fiecare dintre noi rezoneaza altfel, in fiecare dintre noi trezeste sentimente diferite... Poate ca este o expresie a unei doze variabile de fatalism venita din subconstientul nostru de oameni trecatori, un fel de scuza pentru comportamente pe care, majoritatea nu   

Ma tot uit la peisajul contemporan inoculat, infuzat si intubat de o politica ieftina si de prost gust. Si nu gasesc, de ani buni incoace, modele in politica. Mi se pare ciudat cum toti fac parada de ceea ce nu sunt in realitate, jura cu mana pe Biblie cu o non-salanta studiata, teatrala, fac pe smeritii, pozeaza sau falsifica.

(partea a cincea)

Saptamana trecuta am participat, in Germania, la un seminar pe teme profesionale, in cadrul unui proiect cu finantare europeana, alaturi de reprezentanti din mai multe tari europene. Am apreciat rigoarea germana, in sensul ca programul zilnic era respectat ca la carte. Munca incepea dimineata si se sfarsea seara. Ce scria in orarul de activitati se si intampla in realitate si cu regularitate.

Iubite cetitoriule, bucura-te! Cacademia rromana, cunoscandu-te un patimas al cetirii cartilor, vine in sprijinul tau si scoate, de ceva vreme, daca n-ai aflat, o colectie noua, super misto si bengoasa, intitulata Biblioteca Pentru Hoti, serie noua, postdecembrista.

De ceva vreme sunt personajul din dreapta al masinii conduse de fiul meu si am devenit mai atent la ceea ce inseamna reguli de circulatie, dar mai ales parcari si zbaterea pentru un loc de parcare, indeosebi in partea centrala. Dupa ce m-am pus la curent cu prevederile legale in materie de parcari, am inceput sa comentez modul in care se lasa masina intr-un oras cu pretentii, asa cum este Baia Mare.

Un ganditor antic definea ca sarac „omul caruia nu-i ajunge ceea ce are”. Desigur, si definitia asta, si altele, se refera de fapt la un prag minim necesar vietii de zi cu zi. Numai ca azi si saracia si bogatia au devenit relative.

Era o vreme cand la finalurile de an ieseau pe piata cartii almanahurile. Desi editate in tiraje consistente, acestea se vindeau rapid si erau „consumate” mai ales in perioada „rece”! Daca incarcatura ideologica a unora deranja pe cei ce se saturasera de „cult” si tanjeau dupa cultura adevarata, in schimb apareau si almanahuri care, prin intamplari „nastrusnice” scapau „nealterate de politic”, sau mai putin   

„…Societatea romaneasca nu mai are cum progresa niciun milimetru. Ne intoarcem in trecut, aceasta fiind directia in care este orientat angrenajul istoriei actuale. Daca in anii ‘90 au fost tatonarile ultracunoscute, astazi, fatis, se contureaza o recuperare masiva a sistemului dictatorial, mai ceva decat mineriadele.

Unul din marii filozofi greci a lansat principiul: totul trece, totul curge, nimic nu e statator pe lume: Panta rei! Insa constatarea aceasta si tristetea aceasta, in legatura cu trecerea, se refera mai ales la trecerea noastra biologica, despre care n-am avea multe lucruri de spus, fiindca, intr-adevar, ne traim destinul intre doua necunoscute: intre necunoscuta nasterii si necunoscuta mortii. Drumul intre acestea doua, pe   

Un prestigios turneu de tenis, un loc binecunoscut din Orasul Luminilor si o zona de elita, ravnita de multi turisti, sportivi sau oameni de afaceri. Insa putini cunosc autorul – sau mai bine spus zburatorul – care a dat numele mai sus mentionat.