Dialoguri virtuale / Christine Lagarde, oracol sibilin? O poveste lungă

Locul 8: Criza economică din Argentina - 1999-2002: Această criză îşi are originea la începutul anilor ‘80-’90, perioadă în care Argentina a trecut printr-o dictatură militară, printr-un război cu Anglia (războiul insulelor Falklands), printr-o inflaţie galopantă care ajunsese la un nivel de 200% pe lună (!!) în iulie 1989 şi. în plus, datoria publică era la un nivel nesustenabil.

În anul 1999, populaţia a început să îşi retragă masiv banii din bănci, să îi transforme în dolari, să îi transfere peste graniţă iar în momentul în care guvernul a îngheţat depozitele pentru un an, situaţia a degenerat în sensul că au avut loc revolte populare extrem de violente, oamenii îndreptându-şi furia spre bănci şi spre companiile americane şi europene care activau în Argentina. Dacă înainte de 1999 cursul valutar era fix (1 peso = 1 dolar), în momentul în care a fost liberalizat, moneda naţională s-a devalorizat de la 1/1 la 4/1. Situaţia s-a normalizat începând cu 2002 / 2003.

Locul 7: Hiperinflaţia din Germania, post Primul Război Mondial 1918-1924: În 1914, rata de schimb între marcă şi dolar era de 4 la 1. În 1923, această rată ajunsese la 1 miliard la 1. După Primul Război Mondial, prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost obligată de către ţările câştigătoare să plătească în rate, despăgubiri de război în valoare de 132 de miliarde de mărci-aur, (aproximativ 200 de miliarde de dolari în banii actuali), rata anuală fiind de 2 miliarde de mărci aur, plus 26% din valoarea exporturilor. Aceste penalizări erau uriaşe, reprezentând cu mult mai mult decât totalul aurului sau devizelor deţinute de către Germania.

Situaţia s-a calmat la sfârşitul anului 1923, când a avut loc reforma monetară prin introducerea Rentenmark. Mulţi istorici cred că aceşti ani de hiperinflaţie l-au ajutat pe Hitler să ajungă la putere, acesta speculând nemulţumirea poporului german la adresa ţărilor care au obligat Germania să plătească despăgubiri.