Colţu’ meu / Nesimţiţii parcărilor

De ceva vreme sunt personajul din dreapta al maşinii conduse de fiul meu şi am devenit mai atent la ceea ce înseamnă reguli de circulaţie, dar mai ales parcări şi zbaterea pentru un loc de parcare, îndeosebi în partea centrală. După ce m-am pus la curent cu prevederile legale în materie de parcări, am început să comentez modul în care se lasă maşina într-un oraş cu pretenţii, aşa cum este Baia Mare.

Desigur, sunt tentat de multe ori să îi spun fiului meu să parcheze pe locurile libere, cele pentru persoane cu dizabilităţi. Dar el nu acceptă, nu vrea şi sunt mulţumit că respectă legea. Nu că eu nu aş respecta-o, dar când te duci la piaţa mare, sau vrei să mergi în centrul nou şi nu ai unde parca, te apucă tremuriciul, de nervi. Iar când vezi că pe două locuri se odihneşte câte o maşină fără nicio treabă cu aglomeraţia de afară, chiar că izbucnesc. Astfel de situaţii erau oarecum singulare, dar de ceva timp au început să fie o practică a şmecherilor cu maşini bengoase şi ceafă lată şi groasă.

Partea interesantă e că nici cei de la poliţia locală, destul de activi prin parcări, nu sunt impresionaţi de astfel de parcări. Eu nu am văzut ca să se ia măsuri în acest sens, de la amenzi la atenţionare. Sau invers!

Ei, zilele trecute am văzut aceiaşi chestie în parcarea de la mall. Acolo unde totul este supravegheat, înregistrat.