Editorial

...„Accentul in acest tip de discurs se pune pe mediocritatea personajului si a destinului sau, atat prin locul natal, prin mediul social caruia ii apartine, prin viata sa privata. In acest caz, simplitatea nu mai este doar deliberata ci devine ostentativa. Multimile sunt astfel persuadate, manipulate, motivate sa se identifice cu el. Mecanismul de identificare a unui destin individual cu destinul colectiv este principiul   

Urmand slujbele liturgice, postind si chiar rugandu-ne periodic, nu epuizam nevointele Postului. Sau, mai degraba, pentru ca acestea sa devina lucratoare si pline de sens, ele trebuie impletite cu intreaga noastra existenta. Cu alte cuvinte, au nevoie de un „stil de viata” care sa nu fie in contradictie cu ele, care sa nu duca la o vietuire scindata.

Sunt cutremuratoare valorile noastre. Si mari. Si pline. In multe domenii, de la muzica la medicina, de la arhitectura la matematica. Intre arte si stiinte, avem ce pune in panteonul Oamenilor Mari: nume sonore, intemeietori de drum, pionieri ai stiintei, savanti. Nu mi-am propus nici o insirare a lor, cu atat mai mult o categorizare. Cu toate acestea, azi, mai mult decat oricand, simt nevoia sa il compatimesc pe Brancusi. Un   

(partea a sasea)

Unul din serpii cei mai veninosi ai zilelor noastre sunt jumatatile de masura. Sau limitele care in loc sa fie tarzii sau chiar deloc, sunt devreme.

Acuma, daca tot s-au hotarat liberalii sa-l propuna catindat la alegerile pentru primaria Bucurestilor pe Munteanu, Dragos Munteanu, Teofan Dragos Munteanu, Marian Teofan Dragos Munteanu, io nu mai pot de bucurie pe de o parte si nu mai pot de nacaz pe de alta parte. Ma bucur ca dameza aia, Pandele, Firea Pandele, Vranceanu Firea Pandele, Gabriela Vranceanu Firea Pandele, o sa aiba un contracandidat serios. Foarte serios,   

Sfarsit de saptamana calduros, dupa multe saptamani in care am stat cu incalzirea mergand. M-am hotarat sa merg intr-o mica drumetie prin imprejurimile orasului. Am luat harta si am pus degetul pe un loc, fara sa ma uit, spunandu-mi ca hazardul ma va scoate din incurcatura.

Imi place sa citesc memorii, si mai ales jurnalele unor oameni aflati la apusul vietii cand, mai intelepti, mai satui de ifose, fasoane moderne si vindecati de stereotipuri, isi asuma curajul si libertatea de a fi ei insisi. De fiecare data, la finalul cartii, am aceeasi uluire: cum se face ca vorbim de evolutie in cazul omului cand mereu, fiecare generatie o ia de la zero?

Dictionarul explicativ al limbii romane nu cuprinde acest termen: expedienta. Gasim in schimb: „a expedia”, „expedient”, „expediere”, „expeditiv”, „expeditor”, „expeditie”. Sper ca la o noua editie lingvistii din Academia Romana, sub imboldul cercetatorilor de la Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, vor ac-cepta si „evidenta” acestui nou/vechi cuvant in limba romana.

Minionii exista de la inceputul timpului. Ei au fost, sunt si vor fi pentru eternitate acolitii, agentii, banditii, curtenii, gangsterii, lacheii, oamenii de incredere, slugoii, simpatizantii, sustinatorii, pupi-n...istii ticalosilor si nemernicilor.

In ultimele saptamani, mai precis de cand s-a apropiat intrarea in Postul Mare si apoi odata intrati in aceasta perioada atat de importanta a Postului, am incercat sa va facem a intelege autenticul sens al Postului, modul de abordare a acestei perioade, precum si prezentarea unor randuieli specifice doar acestei perioade. Insa, nu vom putea realiza cu adevarat ce inseamna perioada Postului pentru noi, daca participarea la