Şi tot zbor / Valorile noastre

Sunt cutremurătoare valorile noastre. Şi mari. Şi pline. În multe domenii, de la muzică la medicină, de la arhitectură la matematică. Între arte şi ştiinţe, avem ce pune în panteonul Oamenilor Mari: nume sonore, întemeietori de drum, pionieri ai ştiinţei, savanţi. Nu mi-am propus nici o înşirare a lor, cu atât mai mult o categorizare. Cu toate acestea, azi, mai mult decât oricând, simt nevoia să îl compătimesc pe Brâncuşi. Un OM care s-a dedicat artei, creaţiei, ducând în inima Europei – şi a celor ce puneau arta pe piedestal – opere de o valoare cum nu ne-am fi putut imagina vreodată.

Pentru că toată opera lui izvorăşte dintr-un suflet care cântă toată sensibilitatea şi simplitatea unei lumi arhaice româneşti, a unei forme măiestrit rotunjite, cu ascuţimi de aripi şi cu aspiraţii de zbor, cu tăceri în săruturi şi cu măreţii de dor. Pentru că el dă glas mângâierii de dor şi dorinţă, sau a românilor grea neputinţă.

Un om care vorbeşte puţin şi gândeşte mult, care e chinuit de verbul a crea, care clădeşte când cei mulţi stau şi privesc ajunge, în epoca lui, să fie analizat de non-valori, de nişte politruci puşi în funcţii prin tertipuri şi fără să aibă nici cele mai elementare noţiuni de artă.

Astăzi, din cauza ignoranţei, neştiinţei sau neputinţei acelor oameni (care au fost doar doi), ajungem, ca popor, să plătim enorm acea greşeală: doar pe Cuminţenia pământului se cer, acum, 11 milioane de euro. Şi noi, ca popor, suntem în febra căutărilor şi a strângerii de fonduri pentru a aduce acasă ceea ce, la un moment dat, cei doi politruci au refuzat pentru că nu aveau nici măcar abecedarul artei. Astăzi, din nefericire, oameni ca ei sunt cu miile: peisajul politic i-a impus în parlament, la consiliile judeţene, la primării sau în administraţie.

O logică elementară ne face, prin extrapolare, să deducem că ceea ce se strică acum prin prostia celor împinşi în faţă de un sistem bolnav nu va mai avea nici o şansă de regenerare. Educaţia e scumpă, dar lipsa ei ne va costa enorm, poate chiar existenţa. În ritmul actual, cu oamenii împinşi în faţă de un sistem care nu are nimic în comun cu valoarea sau cu bunul simţ, ne semnăm condamnarea la dezintegrare. Peste  câteva decenii, valorile noastre vor rămâne pure fapte de istorie. Urmaşii celor ce azi ne conduc vor face din mediocritate lege şi din neştiinţă formulă existenţială.