Curs valutar
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Calea, Adevărul şi Viaţa / Participarea la slujbele Postului
În ultimele săptămâni, mai precis de când s-a apropiat intrarea în Postul Mare şi apoi odată intraţi în această perioadă atât de importantă a Postului, am încercat să vă facem a înţelege autenticul sens al Postului, modul de abordare a acestei perioade, precum şi prezentarea unor rânduieli specifice doar acestei perioade. Însă, nu vom putea realiza cu adevărat ce înseamnă perioada Postului pentru noi, dacă participarea la aceste slujbe ale Postului Mare este aproape inexistentă.
Ca să fim obiectivi, puţini sunt aceia care pot frecventa tot ciclul slujbelor Postului.
Însă, oricine poate participa la o parte din acestea. Pur şi simplu nu există nici o scuză pentru a nu face din Post, înainte de toate, perioada destinată unei frecventări şi participări crescânde la slujbele Bisericii. Condiţiile personale, posibilităţile şi imposibilităţile individuale pot varia şi pot sfârşi în diferite decizii, însă trebuie să existe o hotărâre, trebuie să existe un efort şi trebuie să existe o stăruinţă.
Din punct de vedere liturgic, am putea sugera următorul „minimum” destinat nu unui sens duhovnicesc autodistructiv – acela de a împlini o obligaţie -, ci spre acela al perceperii esenţialului din duhul liturgic al Postului.
În primul rând trebuie făcut un efort pentru cuvenita prăznuire a Vecerniei Duminicii izgoniri lui Adam din Rai (a Iertării). Este într-adevăr o tragedie faptul că în atâtea biserici parohiale această slujbă fie nu este săvârşită, fie nu i se acordă suficientă grijă şi atenţie. Această Vecernie trebuie transformată într-un eveniment duhovnicesc, deoarece nimic nu descoperă mai bine sensul Postului decât această slujbă, ca tensiune a pocăinţei, a împăcării, ca şi cum ne-am îmbarca cu toţii într-o călătorie comună.
Următoarea prioritate trebuie acordată primei săptămâni din Post. Ar fi deosebit ca fiecare dintre noi să participe măcar o dată sau de două ori la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, întrucât funcţia liturgică a acestor prime zile este aceea de a ne introduce în starea duhovnicească a Postului, pe care o putem descrie ca o „tristeţe strălucitoare”.
Apoi, de-a lungul Postului, este imperativ să participăm măcar o seară la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, cu experinţa duhovnicească pe care o implică – aceea a postirii totale (cu spovedanie şi împărtăşire), aceea a transformării măcar a unei zile într-o adevărată aşteptare a Judecăţii şi a bucuriei.
În această privinţă nu se acceptă scuze referitoare la condiţii de viaţă, lipsă de timp, etc., pentru că, dacă facem numai ceea ce se potriveşte uşor cu condiţiile noastre de viaţă, adevărata noţiune a nevoinţei postului devine total lipsită de sens. Nu numai în secolul nostru, ci, de fapt, de la Adam şi Eva „această lume” a fost dintotdeauna un obstacol pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Nu este, deci, nimic nou sau special referitor la „modul nostru modern de viaţă”.
În cele din urmă, depinde întru totul dacă luăm sau nu luăm în serios religia noastră; iar dacă petrecem opt sau zece seri în plus pe an la biserică, aceasta reprezintă cu adevărat doar un efort minimal.
