Editorial

(partea a cincea)

Vorbim de un brasovean cu o viata normala. Fara probleme cu legea, chiar fost militar. Toate bune si firesti pana la un moment dat.

L-am vazut pe Neymar cum da el frumos cu sutul la poarta prin Paris si cum do­boara nu stiu ce recorduri. M-a si umflat rasul. Pai alea-s recorduri de bagat in sama? Cine vrea recorduri sa se uite la pesedei, ca acolo-i si de ras si de plans, dupa preferinte.

Politica zilelor de acum este una ciudata, greu de inteles. In urma cu 15-20 de ani era altfel, parca. Desi am criticat mult acea perioada de romantism revolutionar si pe politicienii care au populat perioada, parca erau altfel. Mai existau discursuri corecte politic, mai era oratorie, stiinta discursului. Aveai cu cine lega o idee. Nu te plictiseai.

Nu intamplarea, nici hazardul sau desti­nul, ci cu ingaduinta lui Dumnezeu, sau cu puterea si cu voia lui Dumnezeu se fac toate cate se fac in cer si pe pamant, in viata oamenilor sau in istorie, omului lasandu-i-se libertatea de decizie, vointa libera.

Am intrat in Anul Centenar. Va creste densitatea actelor evenimentiale, iar uneori, probabil, vor fi botezate ca „evenimente” si acele activitati, care, desi nu produc modificari pozitive in starea de vibratie, incearca sa se plieze pe „ordinea de zi” a acestui „veac de unitate”.

De-a lungul veacurilor, noi romanii am avut parte de o istorie zbuciumata. Ne-a daruit Dumnezeu o tara frumoasa si bogata, insa, tocmai de aceea, a fost mereu ravnita de straini, care au venit de prin alte parti si s-au asezat imprejurul nostru. Ne-am nascut ca popor roman din daci si din romani, primind dintru inceput religia crestina ortodoxa.

Io de Revelion n-am niciodata de lucru si atuncea ma uit la artificii, ca astea imi plac de nu mai pot, ca-s colorate si pusca tare. Dupa ce s-o gatat ale noastre, m-am uitat si la televizor, ca sa le vad si pe ale altora. Asa am aflat ca la Cheveresu Mare s-au praduit pe artificii bani aproape cat la Paris si ca responsabil cu treaba asta e primarele de acolo, unu’ de-l cheama Muia, nume predestinat sa faca cariera, pentru   

No, acuma, ca tot vin sarbatorile de iar­na, o aparut un videoclip a lu’ Carmen Ser­ban, filmat in Biblioteca Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti. Nu-i bai ca videoclipul ii filmat vara, ca maneaua nu are limite, gra­nite, nu cunoaste oprelisti si e vala­bila in orice anotimp.

Asa a fost inmormantarea Regelui Mihai I al Romaniei. Ceva nepa­man­tean a plutit permanent in vazduhurile acestui ultim act al monarhului pe taram romanesc.

(partea a treia)