Dialoguri virtuale / Homo economicus cu două aripi

Întrebare: Ce şi pe cine critică Karl Popper?

Răspuns: Popper critică totalitarismul, fascismul, naţional-socialismul şi comunismul. De asemenea, critică ideologiile care au ca mentori: Platon, Hegel, Karl Marx, respectiv istoricismul.
După Popper, societatea deschisă este opusul societăţii închise , definită ca fiind societatea în care oamenii nu se consideră responsabili pentru deciziile lor personale, în care deciziile personale se iau potrivit unor credinţe magice, crezul în predestinare, a unor credinţe de grup.

Î.: Care sunt observaţiile lui faţă de cons­trucţiile instituţionale?
R.: Popper afirmă că într-o asemenea societate instituţiile pot fi modificate în urma unor decizii raţionale (iar raţionalismul ???). Schimbările treptate pot învăţa oamenii să reformeze instituţiile statului fără a cauza suferinţe inacceptabile semenilor săi. (Popper iar rupe o aripă a omului născut cu două aripi şi îi dă speranţa că poate să ajungă la fericire).
Este în totală contradicţie cu Platon care afirmă că: „Democraţia este dictatura ignoranţei” şi afirmă că democraţia reprezintă regimul unde este posibil ca cei care conduc statul să fie schimbaţi prin mijloace paşnice. Aceasta, şi nu faptul conform căreia majoritatea ar avea dreptate. Este cel mai mare atu al democraţiei. Popper spune că opusul societăţii deschise este totalitarismul.

Î.: Astăzi se mai vântură şi alte idei: pluralismul, secularizarea, societate concepută de Popper şi societatea informaţională. Ar fi bine să le enunţăm în detaliu?!
R.: Ideile pluraliste au trei componente: Statul de drept (garantarea politică a participării omului la drepturile sale (drepturile omului) şi la drepturile civile; Economia de piaţă (participarea la drepturile materiale in limita disponibilităţilor) şi  Statul bunăstării (stare de dreptate, care nu poate fi asigurată de economia de piaţă, care tinde numai spre eficienţă).

Î.: O altă idee cu consecinţe pe care le las la critica pozitivă sau negativă a cititorului a fost secularizarea?!
R.: Secularizarea  (saecularizatio lat.) repre­zintă transformarea, prin voinţa unilaterală a statului şi fără nici o despăgubire, a drepturilor şi bunurilor bisericeşti, în bunuri laice. Conform regulilor canonice se consideră că secularizarea reprezintă anularea crudă şi brutală a drepturilor de proprietate. Prima manifestare de acest fel a fost remarcată în perioada Carolingilor, care din averile luate au recompensat călăreţii luptători. Asemenea decizii au fost luate de stat şi după pacea de la Westphalia sau cea de la Lunevill (1801), când puternici zilei au fost despăgubiţi în urma vânzării averilor bisericii. Revoluţia Franceză din 1789 hotărăşte secularizarea averilor bi­sericii, fapt consfinţit în legislaţia franceză din 1905 când se hotărăşte despărţirea bisericii de către stat. În zonele noastre acest principiu a fost introdus de revoluţia din 1848.