Coltu’ meu / Nimic nou sub soare

Politica zilelor de acum este una ciudată, greu de înţeles. În urmă cu 15-20 de ani era altfel, parcă. Deşi am criticat mult acea perioadă de romantism revoluţionar şi pe politicienii care au populat perioada, parcă erau altfel. Mai existau discursuri corecte politic, mai era oratorie, ştiinţa discursului. Aveai cu cine lega o idee. Nu te plictiseai.
La conferinţele de presă aflai, auzeai o grămadă de lucruri, nu numai politice ci şi din viaţă, economie, social sau chiar bârfe de calitate. Că există şi astfel de bârfe.
Dacă mergeai la o instituţie să afli cine ştie ce, pentru un material, erai de multe ori încântat de calitatea celui cu care vorbeai. Acum lucrurile stau altfel. Sine­cu­rile politice şi-au spus cuvântul. Bâlbâ­ieli, neştiinţă, chiar prostie sunt calităţile unui conducător. Greu găseşti unul de calitate, ca pe vremuri.
Am aflat zilele astea de unul care conduce demult, însurat, cred că are şi copii, dar de o perversitate greu de imaginat. Omu’ pipăie la greu angajatele pe care le are, le bagă mâna sub fustă şi le ciupeşte de fund şi chestii din astea. Cine ştie ce mai face în spatele uşilor închise sau în obscuritatea zilelor de iarnă, atunci când ziua este la un nivel minim.
Nu le înţeleg nici pe femeile respective. Nu una, nu două… E drept, unele au plecat, dar altele sunt acolo de când lumea şi pământul… În fine, fiecare are dreptul să aleagă. Nu îi dau numele nesimţitului, ci pot spune că e social-democrat.
Am abordat acest subiect deoarece am citit un textuleţ interesant pe care îl pun mai jos. Se potriveşte cu zilele noastre, cu politica zilelor noastre.   
„Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte con­ti­­nente ci, de jos în sus, derbedeii. Barba­rii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi in­cul­ţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”.

Părintele Nicolae Steinhardt,
Paris 1937